Doliu la Şcoala Zăneşti! Doamna Minodora a plecat la „Şcoala Îngerilor”

Doliu şi tristeţe în cancelaria Şcolii Zăneşti după ce miercuri la prânz a căzut ca un trăsnet vestea că o învăţătoare care a slujit peste 40 de ani Şcoala şi elevul din această comună a trecut în lumea drepţilor.

„Nu se poate…”, asta a fost, la unison, prima replică scăpată de profesorii şi învăţătorii şcolii când au aflat că Minodora Popa a plecat la „Şcoala unde învaţă îngerii”.

Nu a avut în 40 de ani de activitate nicio zi de concediu medical, spun colegii ei, dar duminică a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Suferise un infarct, a fost transferată la Iaşi şi miercuri a sosit informaţia implacabilă că s-a stins acolo.

Minodora Popa a slujit Învăţământul nemţean timp de circa 40 de ani. Primii 20 la Şcoala din Traian, ultimii 20 la Şcoala 2 din Zăneşti. Zi de zi, anotimp de anotimp străbatea cei câţiva kilometri care leagă satele Zăneşti şi Traian. Pe arşită, pe ploaie sau vânt şi pe ninsoare. Mai ales pe ninsoare pentru că atunci când din cauza condiţiilor meteo nu ajungeau profesorii şi învăţătorii navetişti, Minodora Popa era acolo, la şcoală şi avea grijă, ca şi colegii ei care nu depindeau de trenuri sau de autobuzele de la Piatra Neamţ, de câte 2-3 clase.

Când s-a mutat în cancelaria de la Şcoala Zăneşti a avut surpriza să găsească aici, drept colegi, pe mulţi zăneşteni care i-ar fi putut fi elevi, unii chiar copii ai colegilor ei de altădată. Şi încă 20 de ani a slujit elevul cu aceeaşi dedicaţie şi a fost şi un ideal coleg de de cancelarie. Anu trecut a ieşit la pensie. Şi atunci, în acele zile de despărţire, mulţi dintre profesori şi învăţători au realizat că, în atâţia ani, de câte ori au avut ei nevoie, Minodora Popa le-a ţinut locul la clasă dar ea nu a avut niciun absent, nici măcar o zi de concediu medical. „O fi avut concediu medical doar când a născut”, se mirau colegii ei.

Această „bărbăţie” de Vitoria Lipan a transmis-o şi fiicei ei, care a absolvit ca şefă de promoţie a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, după ce urmase şi cursurile Colegiului Militar „Ştefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc. Era mândria mamei ei care, în discuţiile din pauze, mai era provocată de colegi să mai spună „ce face fata?”.

Şi mereu, cu acelaşi drag, vorbea şi despre fata ei dar şi despre sutele şi sutele de elevi care i-au trecut prin mână, pe care i-a făcut oameni, cum se spune la ţară. Ştia care ce meserie face, care şi la ce şcoală este, care s-au căsătorit, ce copii au, pe unde i-au purtat vremurile. Şi mulţi dintre foştii ei elevi plecaţi peste mări şi zări, când se întoarceau la locurile natale băteau şi la poarta fostei lor învăţătoare. Privirile erau aceleaşi doar unghiul se schimbase, pentru că ţâncii de altădată erau acum mai înalţi decât „doamna Minodora”.

La şcoala din Zăneşti azi va fi un obiect care nu este trecut în orar: lacrimi şi apăsare. Îl vor buchisi, deopotrivă, şi foştii colegi de cancelarie dar şi foştii elevi ajunşi la gimnaziu dar şi toţi cei care au cunoscut-o…

Daniel VINCA

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns