Democrația „ciocului mic”! Dacă e joi, e Şerban Strătilă…

Semnificația de altă dată a zilei de 26 ianuarie (aniversarea nașterii lui Nicolae Ceaușescu) mi-a readus în memorie un fragment dintr-o cuvântare a „mult-iubitului conducător” din anul 1989.
Nu îmi aduc aminte exact evenimentul la care a cuvântat Ceaușescu despre democrație dar , în esență, Conducătorul Suprem s-a exprimat cam așa: „Unii se vor întreba : ce fel de democrație este aceasta în care toate hotărârile sunt luate în unanimitate?!Le voi răspunde că aceasta este democrația muncitorească, în care toți au aceleași interese…” iar, după aceea, a continuat cu o apologie a societății socialiste multilateral dezvoltată.

Fragmentul de mai sus e mai puțin celebru decât acela cu micșunelele, perele și capitalismul, dar m-a șocat la vremea respectivă fiindcă spărgea oarecum tiparele limbii de lemn folosite oficial și aborda, chiar dacă în mod demagogic și doctrinar, o problemă fundamentală a societății românești de atunci, și anume lipsa dreptului la opinie și liberă exprimare.

Nici n-a trecut bine anul și „tiranul” a simțit pe (sau prin) propria piele ce înseamnă să ții sub capac nemulțumirile și frustrările unui popor întreg.E drept că nu „poporul” l-a executat pe Ceaușescu, ci un grup de activiști și securiști din linia a doua, dar nu a existat nicidecum un val de indignare cetățenească față de farsa judiciară din ziua de Crăciun 1989…

Noua orânduire, din dorința de a demonstra desprinderea totală de trecut, a recunoscut pe loc dreptul la liberă exprimare și asociere, dar a continuat în subsidiar activitățile de de dezinformare, manipulare și chiar de folosire a instituțiilor de forță în scop politic, în cea mai bună tradiție securistă.Evenimentele din Târgu Mureș , mineriadele, propaganda prin presa de stat aservită, au fost doar câteva repere ale democrației „originale” propovăduită la acea vreme de FSN și Ion Iliescu.

Schimbările politice ulterioare, alternanța la guvernare și apariția unor lideri politici ceva mai desprinși de mentalitățile comuniste (cel puțin aparent), m-au făcut să sper că democrația de tip occidental se va consolida și la noi în țară. Ca și liberal, nu puteam să concep democrația fără libertatea deplină a exprimării, fără respectarea drepturilor individuale ale omului, fără înțelegerea și aplicarea întocmai a mecanismelor profunde ale sistemului democratic.

Din păcate, vechiul sistem dinainte de 1989 a reapărut într-o formă mult mai periculoasă și mai perfidă beneficiind inclusiv de sprijinul (intenționat sau nu) unor instituții de unde „luăm lumină”! Mai grav decât căpușarea de către servicii a tuturor instituțiilor de stat e faptul că organisme care ar trebui să vegheze la bunul mers al unor domenii de bază sau care ar trebui să fie vocea societății civile se implică cu bună știință în jocul politicianist al dezinformării și propagandei mincinoase. Ba, mai mult, emit comunicate țâfnoase și amenințătoare la adresa politicienilor și jurnaliștilor care „îndrăznesc” să pună la îndoială deciziile ori acțiunile unor personaje care, în mintea lor, se identifică cu instituția pe care o reprezintă sau în care lucrează. Conform dictonului comunist : „dai în mine, dai în fabrici și uzine” , niciun politician sau ziarist nu mai are ce spune despre un proces sau o sentință discutabilă fiindcă se atentează, vezi Doamne, la „independența Justiției”! Mai apare câte o doamnă care îmi amintește de judecătoarele de la Tiraspol din procesul lui Ilie Ilașcu și ne spune cât de rău e afectată onoarea „justiției” de criticile (justificate sau nu) ale politicienilor.

Dar culmea sfidării la adresa democrației nu vine din țară, ci chiar de la Bruxelles, de unde tot românul așteaptă decență și susținere pentru adevăratul stat de drept.În ultima fițuică numită pompos: „Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul MCV” se propune ” asigurarea faptului că în Codul de conduită pentru parlamentari, care este în curs de elaborare în Parlament, sunt incluse prevederi clare cu privire la respectul reciproc între instituții și se precizează clar că parlamentarii și procesul parlamentar trebuie să respecte independența sistemului judiciar. Un Cod de conduită similar ar putea fi adoptat pentru miniștri.” Adică parlamentarii să nu mai îndrăznescă să spună ceva sau să facă vreo lege din domeniul justiției, că nu dă bine în MCV!?

Mai mult, adevăratele probleme ale justiției din România sunt ignorate sau tratate într-o manieră șmecherească și aș da doar un exemplu.Toată lumea știe de multitudinea de prevederi neconstituționale din Codul Penal al d-lui Boc și de deciziile Curții Constituționale care obligau Parlamentul să modifice Codul în consecință.În loc să spună că procedura asumării răspunderii guvernului Boc pe acest Cod nu e normală și a dus la probleme constituționale majore, „raportorii” MCV spun că :„ În cazul Codului penal și al Codului de procedură penală, procesul inevitabil de perfecționare prin decizii ale Curții Constituționale a fost complicat și mai mult de o abordare legislativă imprevizibilă în Parlament.” Adică , cum „proces inevitabil de perfecționare ” a unei legi fundamentale de către Curtea Constituțională?! E bine să ne asumăm „pe genunchi” legi proaste și după aceea să așteptăm rezolvarea de la alții?!

Pe cei care au răbdarea să citească acea colecție (nesemnată) de opinii semidocte din „raportul” MCV îî invit să se „delecteze” singuri cu lectura. Mie unul, acest document, laolaltă cu manifestările publice ale susținătorilor „statului de drept”și „justiției independente”, îmi crează certitudinea că trăim deja în democrația „ciocului mic”, hibridul rezultat din împreunarea democrației „muncitorești” a lui Ceaușescu cu aceea „originală” a d-lui Iliescu…

Şerban STRĂTILĂ

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns