DANIEL CIOBANU, SOLIST ÎN FESTIVALUL „ENESCU”


O după-amiază emoționantă am trăit ieri, 4 septembrie 2019. Am fost martorul debutului pianistului pietrean Daniel Petrică Ciobanu pe scena Festivalului „George Enescu”. 
Să fii invitat să susții un concert în calitate de solist este, cred eu, recunoașterea valorii tale artistice, recunoaștere care vine din partea unor somități în domeniul muzical și organizatoric. Mă gândesc aici la maestrul Cristian Mandeal, sub bagheta căruia Daniel a cântat ieri, precum și la Domnul Mihai Constantinescu, omul care de mulți ani, în fiecare an, gândește, proiectează și duce la bun sfârșit ediție după ediție a unui festival nu doar important (este, nu cred că greșesc, cel mai important festival muzical al toamnei din lumea întreagă!), ci și unul prestigios, la București acceptând să vină nume grele ale muzicii mondiale, soliști vocal sau instrumentiști, dar și mari orchestre și coruri.
Revin la concertul susținut de Daniel la Ateneu (pentru a doua oară a cântat, ca solist, aici). Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Prokofiev a fost propunerea sa. A fost acceptată de Maestrul Mandeal și de Orchestra Națională Simfonică a Radiodifuziunii poloneze.
Interpretarea a fost, așa cum mă așteptam, una pe măsura talentului pietreanului nostru drag. La stingerea ultimului sunet, sala a izbucnit. În urale. Și aplauze furtunoase. Care au durat câtev minute bune, timp în care solistul a fost rechemat la rampă de cinci ori. Aprecierea publicului a fost răsplătită cu două bisuri, unul jazzistic (plăcerea nebună a lui Daniel, se știe, e jazzul) și unul cu muzică din creația lui Constantin Silvestri, compozitor astfel omagiat de solist.
Ca și în alte două rânduri în care l-am însoțit la concertele din București (anul trecut, debuturile lui Daniel de la Sala Radio și de la Ateneu), am avut și ieri ocazia să ascult (cu nemăsurată plăcere) comentarii elogioase ale melomanilor din jur. Lucru cunoscut, oamenii care umplu sălile de concert din București sunt fini cunoscători al domeniului muzical, dar, mai presus de orice, și foarte pretențioși. Normal, au fost răsfățați de decenii cu muzicieni de clasă mondială: Enescu, Oistrach, Menuhin, ca să mă refer doar la somitățile legate de numele marelui nostru compozitor, patron spiritual al festivalului care se desfășoară acum în Capitală.
Revin la publicul bucureștean. Și ieri, ca și în celelalte două ocazii, mulți erau uluiți. Nu-l cunoșteau pe artist, dar prestația acestuia le bucurase sufletele. „De unde a apărut, domnule, băiatul acesta?” a fost replica auzită și ieri. Elogiile la adresa lui Daniel au continuat și după ieșirea sa de pe scenă. Profitând de pauza ivită, am auzit multă lume comentând laudativ prestația muzicianului nemțean. Evident că unii îl mai ascultaseră, aveau habar de succesele lui din anii precedenți, astfel că știau inclusiv de faptul că doar peste câteva zile urmează, la Neamț, așa cum spuneau ei, un mic festin muzical cu pianiști aduși de Daniel din lumea întreagă.

Valentin Andrei
(text postat pe facebook)

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns