Claudiu Săftoiu despre „minunea” cu liceul cu predare exclusiv în limba maghiară: „Auto-segregare!”

Domnule Lucian Nastasa Kovacs, multumesc pentru comentariul dumneavostra.

Marturisesc ca m-a intrigat.

De ce? Personal, ma indoiesc ca poti invata bine limba tarii in care te-ai nascut – provenind din alta etnie decat cea majoritara – altfel decat la o scoala bilingva. Si altfel decat alaturi mereu de colegi romani, in acelasi asezamant de invatatura. In pauze, iesi in curtea scolii si socializezi cu baieti si fete romani, auzi cum vorbesc, ce vorbesc, intelegi ce si cum gandesc.

Exclusivitatea predarii in limba maghiara, intr-o institutie de invatamant de pe teritoriul national indivizibil al Romaniei, il indeparteaza drastic pe copilul maghiar de standardele de invatare corecta a limbii majoritare, adica limba romana.

Limba tarii in care traiesti nu se invata pe strada, la intamplare.

Asta inseamna lipsa de respect pentru conationalii tai.

Apreciez ca, pe masura ce in Transilvania vor aparea din ce in ce mai multe institutii de invatamant – scoli elementare, licee, universitati – cu predare exclusiva in limba maghiara, intersectarea tinerilor maghiari cu tinerii romani se va reduce treptat, pana la disparitia totala. Intr-un interval de cel mult o generatie, maghiarii nu vor mai vorbi nici macar pe strada, sau din intamplare, romaneste, pentru ca isi vor fi creat deja auto-segregarea completa (familie, anturaj, scoala elementara, liceu, facultate, loc de munca – cu componenta lingvistica 100% maghiara).

Atunci, dumneavoastra, maghiarii, dar mai ales copiii dumneavoastra, ii veti privi pe romani ca pe niste straini. Pentru ca nu le veti mai cunoaste limba, in autosuficienta de a va fi ridicat propriile țarcuri educationale. Mai grav, romanii care vor trece pe langa dumneavoastra, maghiarii nevorbitori de limba romana, va vor considera – cu adevarat! – straini in tara lor. Ceea ce dumneavostra considerati un act de normalitate – infiintarea unui liceu exclusiv maghiar la Mures – eu consider un act de ireverenta istorica, fata de natiunea romana.

Dumneavostra, maghiarii transilvaneni, nu ati avut niciodata o tara a dumneavoastra. Asa a fost istoria sa fie.

Ati fost, ca si noi, romanii, parte a Kakaniei – marele Imperiu Austro-Ungar, din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Pana la miraculoasa Unire de la 1 Decembrie 1918 – al carei „Centenar” sper sa il sarbatorim tot anul acesta, in liniste si pace – fostul „Partium” nu a fost un stat, ori o natiune de sine statatoare. A fost o regiune cu un grad de autonomie asemanator tuturor provinciilor imperiului, dar mereu parte a unui imperiu.

Revendicarea autonomiei administrative, cu tinta finala spre autonomie teritoriala, de catre maghiarii din Transilvania, NU are un fundament istoric categoric. Nu puteti revendica sa „redeveniti” o natiune cu teritoriul enclavizat, cum istoricii maghiari spun ca ati fost odata, pentru ca acest „odata” nu a existat, vreodata. Am fost, impreuna, si maghiarii, si romanii, parte a unui imperiu.

Dupa care s-a realizat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Am extins raspunsul meu, pentru a va demonstra ca inteleg incotro mergeti cu obiectivele „poporului maghiar transilvanean” din provincia istorica romana, Transilvania.

Inchei cu o gluma, daca imi permiteti: fara sa iau neaparat partea ministrului „Instructiunii” (al Educatiei) – fiindca nu eu am facut selectia ministrilor PSD – imi amintesc de o situatie traita de mine personal.

In 1988, eram soldat la termen redus (TR) la o garnizoana militara de sub Podul Mures, in Targu Mures. Ieseam in invoiri rar, in oras, dar era o placere sa vorbesc cu maghiarii intalniti pe strada.

Inca nu sosise Revolutia. Si nici „martie 1990”. Era o pace frumoasa intre romanii si maghiarii din Targu Mures.

La o toneta, am cerut o inghetata. Domnisoara care mi-a dat-o mi-a raspuns in romaneste, cu un puternic accent unguresc, care ii stalcea, simpatic si putin, cuvintele. Eu, tanar si amuzat, i-am zis ca vorbeste bine romaneste, dat fiind ca am inteles-o, totusi. Iar domnisoara, candidă, mi-a raspuns: „Nu prea cred! Limba romana e greu!”.

Claudiu Săftoiu

Nota Redacţiei – După cum se observă, textul de mai sus este un răspuns al lui Caludiu Săftoiu la un un comentariu primit la o altă postare pe net. Discutia a plecat de la infiintarea Liceului Romano Catolic II, de la Targu Mures, cu predare exclusiva in limba maghiara, pe banii statului roman.
Reamintim că Săftoiu a debutat în presa centrală, a ajuns rapid in postura de analist-editorialist (graţie unei evidente capacităţi de sinteză şi analiză). A fost consultant politic pentru diverse formaţiuni sau candidaţi, inclusiv pentru Gheorghe Ştefan (2004). A ocupat şi funcţia de director SIE.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns