Cine este Adi, barmanul care i-a spulberat pe Harbuz şi Răduleasca?

DSC_0133

Adi este “vinovatul” pentru saltul (recunoaştem, nesperat) în ceea ce înseamnă trafic pe vestea.net pentru ziua de ieri, când acest site a depăsit pragul de 10.000 vizitatori unici (număraţi de trafic.ro care, repetăm, dacă dintr-o firmă sau instituţie intră 10 sau 50 de cititori va raporta unul singur, că e vorba de o singură adresă de IP).
Aşa cum spuneam şi altădată, vestea.net şi-a propus acum câteva săptămâni un target ce părea imposibil, de 2000 de unici pe zi. Că am trecut de acesta, şi cu 3000, şi cu 4000 şi chiar mai mult uneori, e altă poveste, dar la 10000, sincer, nu visam prea curând. Nu ştim dacă ieri vreun site de ştiri din Neamţ a mai trecut de această cifră, dar nici nu ne interesează, vestea.net fiind – aşa cum am mai anunţat – în concurenţă cu ea însăşi.

Vezi prinscreenul de mai jos (realizat azi, la ora 13).

anaf 3

Care să fie diferenţa enormă între cifrele uzuale şi traficul de ieri? Răspuns: viralitatea căpătată, la două zile după postare, de articolul “Bravo ANAF! Bon fiscal pe 50 de bani BACŞIŞ! 8 bani merg la buget!

O arată alte două prinscreenuri, cu TOP ARTICOLE (de pe site, coloana din dreapta, unde un windget realizează un clasament cu articolele cele mai vizualizate) dar şi cu ce spune facebook-ul la postarea-motor din pagina vestea.net.

anaf 2

anaf 1Pe site articolul a fost citit de peste 17.000 de cititori (care tot cresc, viralitatea fiind încă în curs), iar impactul pe facebook este dat la peste 74.000 (asta însemnând toţi care au privit suficient acea postare cât să înţeleagă poza şi mesajul – adică minim 30 de secunde). Apar şi 35 de distribuiri, dar par a fi cele primare, direct din pagină, cele subsidiare (pe sistem “suveică”, de la un utilizator la altul, fiind mai multe). În fine, e un adevărat studio de caz despre ce înseamnă VIRAL.

Şi dacă tot a depăşit acest text, în TOP ARTICOLE, ştiri cu personaje mult mai celebre cum ar fi Mihaela Rădulescu, Liviu Harbuz sau subiecte legate de blocări de roti, profesori “apropiaţi” de eleve, flagrante de mită (realizate sau eşuate), accidente etc, haidem să vedem CINE ESTE ADI, barmanul care a eliberat celebrul bon cu başişul de 50 de bani din care bugetul statului câştigă colosala sumă de 8 bani?

Adi se numeşte, de fapt, Adrian Calistru, este de loc din Bicaz, are 25 de ani. A absolvit de profilul Informatică la Liceul din Bicaz, în 2008 . Şi apoi a trebuit să muncească astfel că, de voie de nevoie, a ajuns în alimentaţia publică.

Mai întâi, ca începător, la Complexul din Postul Bicaz unde ca ospătar a lucrat şi în restaurant, şi pe terasă, şi pe vaporaş. Peste tot unde a fost nevoie. Dar acolo e o activitate sezonieră, aşa că a trebuit să se tragă pe uscat. Şi de câţiva ani, tot în acest domeniu a lucrat, schimbând doar angajatorii. Pensiuni, restaurante, baruri, cafenele… Acum lucrează la Old Town Cafe, aceasta fiind unitatea din casa căreia a eliberat bonul celebru (care şi el e viral pe internet).

A încercat, la un moment dat, şi o scurtă experienţă la muncă în străinătate dar, un uşor accident de muncă l-a “repatriat” urgent.
Adi este un mucalit, clienţii casei de la cafeneaua respectivă cunoscându-l pentru replicile scurte, la obiect, cu “sare şi piper” scăpate de acesta, dar în doze rezonabile.
Printre cafelele şi sucurile servite altor clienţi, am scos de la el şi informaţiile de mai sus dar şi alte câteva consideraţii:

Rep: Cât bacşiş scoate un ospătar într-o zi?
Adi: Depinde. De zi, de vânzări, de clienţi… Poate fi şi 5 la sută din ce vinzi dar şi mai mult… Chiar 10 %. La vânzări mai mari, procentul scade…

Rep: De ce lasă clientul bacşiş?
Adi: Pentru că vrea! Dar depinde tu, barman sau ospătar, cum te comporţi cu el. Cum îl serveşti, cât de bun e produsul (cafea, fresh…), dacă te laşi antrenat şi într-o scurtă discuţie cu el şi cum discuţi. Subiectele pot fi diverse, de la o problemă personală a clientului până la solicitarea de informaţii despre zonă, atunci când clientul nu e din aceste locuri…

Rep: Vin clienţi care au ceva pe suflet şi au nevoie, să spunem, de terapie?
Adi: E un fel de a spune, dar da, se întâmplă şi din astea. Eu vorbescu acum prin prisma tuturor locurilor unde am muncit. Dacă se aşează, de exemplu, pe un scaun de la bar, e mai predispus să caute să stea de vorbă cu cineva. Dacă e supărat – se vede pe faţa lui – poate căuta pe cineva dispus să-i asculte necazul… Discuţiile cu astfel de oameni sunt foarte sensibile. Trebuie să îi spui o vorbă bună, dar măsurată dar nici să te bagi prea mult în sufletul lui…
Ceilalţi sunt cei care cer diverse informaţii. Când lucram la pensiuni, majoritatea întrebărilor vizau obiectivele turistice din zonă, localizarea, povestea lor etc. Aici (N.R. – cafeneaua e în zona Gării, la parterul spaţiului Telegondolă) sunt şi turişti care ne cer diverse informaţii, înainte sau după ce fac o plimbare cu Telegondola, dar şi oameni care ne întreabă altceva. Diverse: unde e un cabinet de notar, un birou de avocet, alte instituţii din oraş la care ajunge omul de la ţară cu o problemă…

Rep: Practic, funcţionezi şi ca birou de tuism şi ca birou de informaţii…
Adi: Într-un fel, da. Dar ce te costă să fii amabil cu omul şi dacă poţi să-i oferi o informaţie utilă să o faci? Iar acel om îţi este client, poate pentru prima dată… Dar eu găsesc că e normal ca un barman sau orice lucrător în alimentaţia publică să ştie câte ceva despre zona în care lucrează, şi ca informaţii turistice şi ca informaţii de utilitate publică.

Rep: Vorbeşti engleza?
Adi: Da. În această locaţie nu e numai util ci aproape necesar. Coboară la noi să bea o cafea şi turiştii străini care fac o plimbare cu telegondola. Foarte puţini dintre ei rup câteva cuvinte în limba română. În engleză reuşim să comunicăm…

Rep: Ia să vedem ce spui la o întrebare mai altfel. Care e greşeala cea mai frecventă pe care o fac patronii din alimentaţia publică?
Adi: Nu e grea întrebarea şi e o parte din răspunsul de ce am schimbat locuri de muncă. În general am căutat să găsesc ceva, cum se spune, “mai bine” dar şi să fie o echipă, cu patroni cu tot, care să mă facă sa vin cu plăcere la muncă. O eroare frecventă este faptul că nu-i lasă pe oameni să-şi facă treaba. Nu spun că nu intervină, să nu corecteze ce e greşit în activitatea subordonaţilor dar depinde foarte mult cum faci asta. O supraveghere mai puţin agresivă dar eficientă şi cu tact cred că e mai utilă.

Rep: Dar care sunt greşelile angajaţilor din alimentaţia publică?
Adi: Sunt şi ele destule. Cea mai frecventă e cu… banii. Apoi, că tot vorbeam de dialogurile cu clienţii, uneori sunt angajaţi care efectiv forţează aceste discuţii. Poate clientul are altele pe cap, nu a venit să stea de vorbă cu tine. Apoi, şi mai grav, implică clientul în discuţii care ţin de subiectele personale ale angajatului. Clientul nu a deschis uşa ca să-l baţi la cap cu necazurile tale… Apoi, tot la greşeli, tot multe dintre acestea ţin de atitudinea în relaţia cu clientul. Aici ar fi multe de zis.

Rep: Gândul la o facultate? Tot Info?
Adi: Acest gând a existat din totdeauna şi încă există. Dar nu Info. La Drept mă gândesc mai mult. Dar Drept la FF parcă nu ar merge, eu sunt pe principiul că atunci când fac ceva să fac bine. Mai vedem…

Rep: Dacă mâine ai câştiga la Loto ai investi în Alimentaţia publică sau în Turism? În ce anume: pensiune, restaurant, bar, cafenea?
Adi: Da, aş investi dar aş merge pe multe şi mici. Tip un lanţ de mici cafenele sau mici puncte de vânzare de fast-food…

Rep: Cum e cu bonurile pentru bacşiş? Te încurcă faza asta cu ANAF-ul şi cu impozitul de 16%?
Adi: Eu cu treaba mea, ANAF-ul cu treaba lui. Nu am nimic împotrivă, cred totuşi că e multă bătaie de cap cu bon separat, calculat acest impozit etc. Poate ar trebui căutat un sistem mai elastic…

A consemnat D. VINCA

Nota Bene: Între timp, articolul cu bonul fiscal a ajuns la 19.800 de vizualizări, iar traficul pe ziua de azi, pana la ora 15,30, este de peste 6900 de vizitatori unici.

coperta adi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii Facebook

One thought on “Cine este Adi, barmanul care i-a spulberat pe Harbuz şi Răduleasca?

  1. Verifica Greșelile de tehno-redactare. Ca ziarist nu prea e frumos sa lași articolul „neșlefuit”! Numai bine si la mai multe.
    Apropo: Încearcă un articol despre sistemul bancar românesc si „metodele” prin care ii atrag bancile pe romani in îndatorare pe termen lung. Dacă s-ar face un film real despre asta s-ar lua multe Oscaruri! Succes

Lasă un răspuns