Ca să vadă cît s-au mai maturizat românii în urma atîtor caritasuri, feneiuri şi alte şmecherii care au luat de la săraci şi au dat la bogaţi, un ziarist şturlubatic a dat, recent, un anunţ într-un ziar din Ardeal prin care făcea cunoscut omenirii că deschide un circuit de întrajutorare cu denumirea de „Trinitas”, prin care înmulţeşte de opt ori sumele depuse de cetăţeni, în decurs de trei luni… Nu-i aşa că aţi mai auzit de acest lucru? Dacă nu vă amintiţi unde şi cînd, sunaţi un prieten ca să înjuraţi împreună… !  Încă din prima zi au fost înregistrate peste o sută de telefoane de la cetăţeni care întrebau despre seriozitatea anunţului, despre garanţiile pe care le prezintă iniţiatorii „jocului”, despre condiţiile de depunere a banilor… Poate că n-ar trebui să ne mire prea tare, totuşi, acest lucru de vreme ce în America un întreprinzător a reuşit să vîndă, la preţ bun, înre-gistrate pe bandă de magnetofon, în rostire originală, discursurile împăratului Caesar la cucerirea Galiei după ce i-a făcut să se încaiere pe doi oameni cu bani care ţineau morţiş să cumpere… oul lui Columb. În talciocul, renumit pe vremuri, din Iaşi, am văzut un om care scosese la vînzare… o gheată. O gheată singură! Era destul de bine păstrată, era dată cu cremă, avea un şiret nou, nouţ, dar era desperecheată. Pe alături mai erau şi alţi oameni care exersau economia de piaţă scoţînd pe tarabă cutii goale în care fusese crema „Gerovital” sau tuburi cu pastă de dinţi, consumate pe jumătate. Astea mi se păreau, oarecum, logice, dar o gheată desperecheată mă plasa în plin absurd. M-am învîrtit în jur, am văzut tot felul de inutilităţi cu pretenţie de marfă, la plecare am trecut din nou prin faţa colţului de tarabă pe care era amplasată gheata. Negustorul privea calm în zare, peste tumultul din jur. L-am întrebat:

– Nu vă supăraţi, chiar credeţi că va cumpăra cineva o gheată desperecheată?

– De ce nu? mi-a răspuns omul imperturbabil. Fiecare afacere are fraierul ei şi fiecare marfă are cumpărătorul ei. Dacă nu vine azi, vine mîine. Dar vine…! Asta e sigur! Sînt destui oameni cu un singur picior pe lumea asta care trebuie să-şi încalţe piciorul sănătos…

Recunosc că nu mă gîndisem la asta, sub pojghiţa aparenţelor stă întotdeauna un calcul care scapă logicii comune.

Adrian Alui Gheorghe