După ce Curtea de Apel Bacău a menţinut, prin hotărâre definitivă, măsura arestului preventiv în cazul primarului din Zăneşti, Filip, mingea a ajuns oficial în terenul reprezentantului Guvernului în teritoriu. Potrivit Codului administrativ, prefectul judeţului Neamţ, Adrian Bourceanu, trebuie să emită, în termen scurt, ordinul de suspendare din funcţie a primarului arestat.

Despre menţinerea în arest preventiv a primarului Filip, Vestea a relatat pe larg în articolul: „Primarul Filip rămâne în arest preventiv – sentință definitivă”.

Ce spune legea: suspendarea este „de drept”, prefectul doar constată situaţia

Situaţia este reglementată clar de Codul administrativ, art. 159 – „Suspendarea mandatului primarului și al viceprimarului”. Textul legal prevede, la alin. (1), că mandatul primarului se suspendă „de drept” în momentul în care este dispusă măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu:

„(1) Mandatul primarului se suspendă de drept în următoarele situații:
a) a fost dispusă măsura arestării preventive;
b) a fost dispusă măsura arestului la domiciliu.”

Cu alte cuvinte, nu prefectul „decide” dacă îl suspendă sau nu pe primar, ci doar constată, prin ordin, o situaţie juridică deja produsă: existenţa unei măsuri de arestare preventivă dispuse de instanţă.

Obligaţia prefectului şi „fereastra” de 48 de ore

Acelaşi articol 159, la alin. (2), stabileşte traseul instituţional şi termenul în care prefectul trebuie să acţioneze:

„(2) Măsurile prevăzute la alin. (1), dispuse în condițiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, se comunică de îndată de către instanța de judecată prefectului, care, prin ordin, în termen de maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.”

În cazul Zăneşti, instanţa care a dispus măsura arestării preventive este Tribunalul Bacău, iar Curtea de Apel Bacău a respins contestaţia primarului şi a menţinut arestul preventiv. În mod normal, după rămânerea definitivă a măsurii, dosarul se întoarce de la Curtea de Apel la Tribunal, iar instanţa de fond trebuie să comunice „de îndată” situaţia către Prefectură.

Problema practică este că legea nu prevede nicio sancţiune pentru instanţele care nu se grăbesc cu această comunicare. Astfel, se creează un spaţiu de ambiguitate, în care prefectul ar putea, teoretic, să spună că termenul de 48 de ore nici măcar nu a început să curgă, pentru că „nu a primit adresa oficială” de la instanţă.

Portal.just.ro și Legea 544: informaţie oficială sau nu?

În paralel cu acest traseu formal, în mediile profesionale – inclusiv în grupurile interne de discuţii ale secretarilor de UAT-uri (consilii judeţene, oraşe, comune) – este tot mai des invocat un alt argument: acela al informaţiei oficiale publicate pe portal.just.ro.

Minutele şedinţelor de judecată şi principalele soluţii procesuale sunt afişate pe portalul instanţelor de judecată, site oficial al Ministerului Justiţiei, unde datele sunt introduse de persoane desemnate, cu user şi parolă, în baza unor atribuţii clare. Coroborând acest lucru cu Legea 544/2001, care prevede că site-urile instituţiilor publice reprezintă canale oficiale de comunicare, se conturează ideea că prefectul nu se poate preface că „nu ştie nimic” cât timp minuta definitivă privind măsura arestului preventiv este deja publică pe portal.

Cu alte cuvinte, prefectul are cel puţin două instrumente la dispoziţie:

• fie tratează informaţia de pe portal.just.ro ca fiind suficient de oficială pentru a se organiza şi pentru a pregăti/emite rapid ordinul de suspendare, urmând ca ulterior să ataşeze şi adresa formală venită de la instanţă;

• fie foloseşte minuta de pe portal ca motiv serios să bată obrazul instanţei şi să ceară, în scris, respectarea obligaţiei prevăzute de art. 159 alin. (2).

În ambele variante, ceea ce este greu de justificat în faţa comunităţii este atitudinea de tip „nu am primit hârtia, deci nu există problema”. Atât timp cât soluţia definitivă privind arestul primarului Filip este publică pe portalul instanţelor, un prefect nu se mai poate ascunde, la modul credibil, în spatele formulei „nu mi-au trimis hârtia”.

Ce se întâmplă în primărie după suspendare: „primar interimar” de drept și posibil „viceprimar interimar”

După emiterea ordinului de suspendare, administraţia locală nu rămâne „în aer”. Codul administrativ, la art. 163 – „Exercitarea temporară a atribuțiilor primarului” – stabileşte cine preia atribuţiile primarului suspendat:

„(1) În caz de vacanță a funcției de primar, în caz de suspendare din funcție a acestuia, precum și în situațiile de imposibilitate de exercitare a mandatului, atribuțiile ce îi sunt conferite prin prezentul cod sunt exercitate de drept de viceprimar (…).”

Asta înseamnă că, pe perioada cât Filip va fi suspendat din funcţie, viceprimarul comunei Zăneşti devine, în fapt, un fel de primar interimar, cu toate atribuţiile funcţiei şi cu indemnizaţia aferentă. Consiliul local îşi poate păstra funcţionarea, se pot adopta hotărâri, se pot semna documente, nu există un blocaj administrativ total.

În plus, acelaşi articol 163 prevede o soluţie şi pentru funcţia de viceprimar, atunci când viceprimarul „urcă” temporar la atribuţiile de primar. Consiliul local poate desemna, prin hotărâre, un consilier local care să îndeplinească temporar atribuțiile viceprimarului, ceea ce, în termeni simpli, înseamnă un fel de viceprimar interimar, cu drepturile şi obligaţiile aferente funcţiei de viceprimar și cu indemnizaţia corespunzătoare.

Dacă, în scenarii ulterioare, ar apărea şi alte complicaţii (de exemplu, sunt suspendaţi sau în imposibilitate de exercitare atât primarul, cât şi viceprimarul), acelaşi art. 163 detaliază soluţii suplimentare: consiliul local poate delega unui consilier local atribuţiile atât de primar, cât şi de viceprimar, până la încetarea situaţiei respective.

Prefectul, între litera legii și viteza de reacţie

Prefectul judeţului Neamţ, Adrian Bourceanu, este avocat de profesie şi cunoaşte, fără îndoială, conţinutul articolelor 159 şi 163 din Codul administrativ. Din punct de vedere juridic, nu are niciun drept să blocheze procedura legală de suspendare a primarului arestat, ci doar obligaţia de a o pune în mişcare, în termenele prevăzute de lege.

Tehnic, se poate discuta despre câteva zile de decalaj generate de traseul dosarului între instanţe şi de formalitatea comunicării oficiale. Dar, dincolo de aceste detalii procedurale, utilitatea pentru comunitate este ca situaţia să fie clarificată rapid: primarul arestat să fie suspendat, viceprimarul să preia atribuţiile de primar „interimar”, consiliul local să poată desemna un viceprimar „interimar” dacă este cazul, iar administraţia din Zăneşti să funcţioneze pe baze legale şi transparente.

Rămâne de văzut dacă, în acest caz, Instituţia Prefectului va folosi toate instrumentele legale pe care le are la dispoziţie – inclusiv informaţiile oficiale publicate pe portal.just.ro – sau dacă va prefera varianta comodă a aşteptării pasive, în spatele formulei „nu am primit încă hârtia”.
Evident că îl credităm pe Bourceanu cu prezumţia de bunăcredinţă, chiar dacă el şi primarul sunt din acelaşi partid, mai ales că – la modul de principiu – un prefect care ar proteja astfel (?) imaginea unui primar cu statut de inculpat nu ar face decât să pună şi mai mult gaz pe foc.

Vom reveni.

Daniel VINCA