Cazul doctoriţei din Piatra Neamţ căreia statul finlandez i-a luat cei doi copii şi i-a şi separat pare tot mai mult un fel de dialog al surzilor. Într-un mesaj al deputatului Cozmanciuc acesta informează despre o nouă solicitare făcută Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, face public şi un răspuns primit din care – ATENŢIE! – se vede clar că autorităţile române confirmă că instituţiile finlandeze… le-au trântit uşa în nas. Adică, dincolo de generalităţi, discuţii etc, un anume pasaj este cât se poate de elocvent:

Deci, pe româneşte, autorităţile finlandeze sunt campioane la declaraţii frumoase (a se vedea şi documentele care urmează) dar, real, nu au permis nici măcar accesul părţii române la copii, la o discuţie cu aceştia.

<<Înțeleg suferința doamnei Camelia Smicalā și a copiilor, de aceea prin prisma atribuțiilor ce îmi revin în calitate de parlamentar de Neamț am transmis o nouă solicitare Ministerului Românilor de Pretutindeni pentru a vedea care este evoluția acestui caz. Cazul doamnei doctor continuă să fie o prioritate pe agenda de lucru a ministrului pentru românii de pretutindeni… Am încredere că pe cale legală și prin dialog această situație va fi rezolvată cât mai curând>>, spune deputatul Mugur Cozmanciuc.

Dar răspunsul venit de la Ministerul Românilor de Pretutindeni arată că situaţia e extrem de complicată şi stufoasă, autorităţile finlandeze fiind deschise la un fel de dialog fără rezultat:

În acest timp, Camelia Smicală spune că abuzurile autorităţilor finlandeze continuă, că baiatul şi fata sunt trataţi într-un mod prin care se urmăreşte distrugerea personalităţii umane. Ultimul mesaj postat de aceasta, mai jos:

<<Copiii mei strigă de un an și șapte luni că vor acasă. Vocea Mariei a devenit mai timidă în ultimul timp, pentru că este dominată de teamă, după cum v-am spus zilele trecute, și nu era doar o impresie… În compensație, Maria și-a creat o realitate de rezervă, în care fiecare zi este urmată de un MÂINE, când va merge acasă. Asta este metoda ei de a rezista. Mihai este vehement: are o inteligență ieșită din comun plus un soi de înțelepciune de om mare, și nu poate fi manipulat. Poate fi chinuit, in schimb. Deoarece Mihai a folosit orice oportunitate și orice metodă i-a dat prin minte pentru a se face auzit, deoarece vorbește articulat și îi sancționează atât cât îi stă lui în putință pe cei care l-au condamnat la detenție, cei de la social au obosit. S-au săturat de mofturile lui. S-au săturat de moftul nostru de a fi o familie. Ca atare, Mihai a fost amenințat de curând ca va fi diagnosticat cu ADHD. Cu alte cuvinte, dacă nu au reușit să-i anihileze voința de a reveni în familia lui prin intimidări, amenințări și minciuni, acum s-au hotărât să-l liniștească prin metode medicale, și să-l decredibilizeze printr-un diagnostic. Adică, cine să ia în serios un copil care suferă de tulburări psihice? 
Nu are nicio relevanță faptul că înainte de aplicarea ,,măsurii de protecție” Mihai era un copil plin de umor, creativ, responsabil. Nu are nicio relevanță faptul că avea prieteni, era cel mai bun la școală, iubea sportul și avea pasiuni conturate. Nu are nicio relevanță ce spun foștii lui profesori și concluziile puse de psihologul școlii unde a fost elev când era acasă. Pentru serviciul social din Tampere are relevanță un diagnostic pus de un medic psihiatru în urma constatărilor unui intermediar, mai precis o asistentă medicală. Și medicul psihiatru, și asistenta, lucrează mână în mână cu cei de la social. Diagnosticul a fost pus la comandă. 
Ca bonus, și desigur ca urmare a respectării nevoii lui de stabilitate, Mihai a fost mutat într-o altă cameră, un pic mai urâtă. Dintr-un centru în altul, dintr-o cameră în alta…bieții mei copii…
Maria și Mihai au avut astăzi întâlnire cu sora lor. Andreea mi-a spus că supravegherea a fost peste orice așteptări. În plus, Mihai a fost nevoit sa meargă câte 7 km pe jos pana școală și înapoi, pe întuneric, frig și zăpadă. Au refuzat sa ii facă abonament de autobuz. După câteva săptămâni de „lupte” au acceptat ca eu sa ii plătesc abonamentul de autobuz. Săptămâna viitoare ar trebui sa vină comisia din România.Aceeasi comisie care era stabilita pe 20 septembrie. Atunci s-a amânat, deoarece cineva din ministerul finlandez era în concediu. Nici pana în ziua de azi partea romana nu a primit confirmarea. Adică nu se știe dacă, săptămâna viitoare, comisia romana va avea cu cine sa se întâlnească. 
Nu am luat-o razna. Sufăr îngrozitor, dar sunt cu picioarele pe pământ. Am un program infernal: conduc în fiecare zi 160 de kilometri ca să putem supraviețui, iar ca medic sunt foarte dedicată: pacienții care mi-au trecut prin mână știu acest lucru. Sunt un om puternic pentru că mă sprijin în orice acțiune și situație pe Dumnezeu, însă duc o luptă inegală cu niște forțe, in fața cărora nimeni nu câștigă de unul singur. Vă rog să nu mă lăsați singură! Vă rog să fiți alături de mine și să luați atitudine, orice ar însemna asta: orice, oricum, este mai mult decât nimic!
Camelia Smicală>>

Daniel VINCA