Așa cum se întâmplă după pronunțarea unei sentințe care urmează a fi pusă în aplicare de Prefectură (ca un fel de executor judecătoresc), șl cazul primarului de Borlești, Vasile Puică e unul pe care se pot croi discuții, analize, ipoteze etc. Posibilele efecte sunt cu atât mai generoase pe dosarul respectiv cu cât și hotărârile instanțelor (Curtea de Apel Bacău și, mai nou, Înalta Curte de Casație și Justiție) și decizia inițială dată de A.N.I. (Agenția Națională de Integritate) sunt extrem de neclare și neconcrete.
Mai pe românește, prefectul Daniela Soroceanu va trebui să ia o decizie în cazul lui Puică imediat ce la Prefectură ajunge sentința de la ICCJ, însă sentința respectivă (cuplată cu cea anterioară, de la Curte), coroborată cu decizia ANI generează, de această dată, ipoteze și variante cât toate cazurile, la un loc, de aleși locali din Neamț care s-au bucurat de atenția inspectorilor de integritate.
Situația, sec și pe scurt:
Acum trei zile, ICCJ a respins lui Puică recursul înaintat cu privire la sentința anterioară a Curții de Apel, prima instanță confirmând valabilitatea deciziei ANI care, strict în ce privește cazul Puică (găsit în situație de conflic de interese administrativ pentru că a votat pentru demiterea unui fost viceprimar și apoi s-a votat pe sine ca viceprimar, adică așa cum au făcut mai toți viceprimarii din România), stabilea „luarea măsurilor ce se impun în conformitate cu dispozițiile articolului 25, alineatele 3 și 4 din Legea 176/2010.
Peste această decizie ANI, avem sentințele care consfințesc că actul administrativ al ANI rămâne valabil. Și de aici încep discuțiile și variantele de lucru. Aceiași specialiști în Drept, consultați în cazuri anterioare de Vestea și care pe alte subiecte erau foarte fermi (ex: Ridicarea spirjinului politic pentru un consilier județean nu duce automat la pierderea calității de ales al respectivului; sau faptul că Arestul Preventiv este o măsură excepțională care nu trebuie luată cu exces de zel în cazul „inculpaților gulere albe”, cu mai multă lejeritate decât în cazul celor care au comis infracțiuni cu violență etc), pe cazul primarului Puică spun că sunt posibile mai multe ipoteze (cum s-ar spune, se joacă cu mandatul pe masă) și că nu e musai ca Prefectul să dea ordin de încetare a mandatului.
Varianta 1 – Kaput Puică
Evident că prima variantă luată în discuție este cea referitoare la pierderea mandatului de primar. Pentru că, în general, când se vorbește de o stare de Incompatibilitate sau de Conflic de interese „diagnosticată” de ANI și care nu a fost infirmată de Justiție, la asta se ajunge. În general…
Pentru că inclusiv comunicatele ANI (cum a fost și cel în care Puică era încondeiat într-un lot de 24 de aleși locali din România) fac referire, la final, la pierderea mandatelor și la interdicția ca, 3 ani de zile, respectivii să mai ocupe funcții de demnitate publică.
Acestea ar fi argumentele – care țin mai mult de cutumă decât de concretul speței – care ar lăsa comuna Borlești fără primarul ales, evident printr-un ordin dat de Prefect…
Varianta 2 – Puică rămâne primar dar e penalizat la leafă…
Varianta 2 pleacă de la același document ANI (re)confirmat de instanță. În decizia A.N.I. nu sunt stipulate pedepsele clasice (pierderea funcției și interdicția de a candida alți 3 ani) așa cum se întâmplă de obicei. Mai mult, se face trimitere la niște prevederi legale care lasă loc de manevră mâinii din Prefectură care va face „executarea” sentinței pe acest caz.
Decizia A.N.I. trimite la paragrafele 3 și 4 din articolul 25 din Legea 176/2010. Și aici intervine avantajul lui Puică, printscreenul de mai jos fiind făcut la forma actualizată a legii (actualizare făcută înainte de 2013, momentul Puică, deci nu se poate vorbi de nevoia de retroactivare) publicată chiar pe siteul ANI:
Deci clar ca lumina zilei: ori „temei pentru eliberarea din funcție”, ori „abatere disciplinară (alin 3). Iar aliniatul 4 spune că sancțiunea nu poate fi mustrare sau avertisment ci, prin deducție logică, una mai severă, cum ar fi diminuarea indemnizației (probabil cu 10 la sută, pentru 3 sau 6 luni).
Cele 2 sentinte – de la Curtea de Apel și de la ICCJ – nu spun nimic în plus, nu pomenesc de vreo sancțiune concretă aplicată primarului (gen „anularea mandatului” sau „interdicție de a mai ocupa funcții publice”) ci doar stabilesc respingerea contestației primarului (la actul administrativ ANI, sentinta Curții de Apel) și confirmarea sentinței Curții de Apel (ICCJ, prin respingerea recursului).
Practic singura decizie clară și temeinică împotriva lui Puică este cea de la A.N.I. care… este neclară. Adică lasă loc de „ori” (mandatul), „ori” (sancțiune administrativă, penalizare salarială).
Deci dacă zilele următoare (după ce la Prefectură ajunge sentința deja publicată pe siteul ICCJ), Daniela Soroceanu dă un ordin de Prefect prin care pune în executare respectiva sentință, reprezentantul nemțean al Guvernului în teritoriu are toată acoperirea legală și ca să dea – juridic și metaforic vorbind – și cu barda dar și doar cu o mănușă de catifea.
Mai mult, acuzată pe anumite decizii anterioare (vezi cazul Dulamă) că s-ar fi substituit A.N.I., dacă nu vrea să fie „călău” pe cazul Puică, Soroceanu poate invoca acum și o anumită prudență și chiar argumentul că nu se poate substitui A.N.I. care a dat o decizie în coadă de pește, cum se spune românește. Atâta timp cât A.N.I. nu a cerut imperativ încetarea mandatului (și nici instanțele!), Soroceanu poate invoca fix aceste motive ca să meargă în acest cay pe sancțiunea mai blândă.
Ba chiar (forțâmnd un pic jocul imaginației), în caz că Soroceanu ar merge pe pedeapsa „capitală”, primarul Puică ar putea face o plângere pentru abuz în serviciu, nu?
CONCLUZIE:
Cazul Puică-A.N.I. nu seamănă cu niciunul din zecile (sutele) din Neamț care au trecut prin mâna inspectorilor de integritate. Felul în care a fost întocmită decizia A.N.I. opozabilă lui Puică, cu trimitere la prevederi legale nu ferme ci dubitative și cutuma judiciară „în favoarea persoanei” duc spre concluzia că, cel mai probabil, primarul de Borlești va avea de suferit după episodul din 2013… doar la leafă (indemnizație în limbaj administrativ).
Dincolo de informațiile sau virgulele din acest articol de presă, „punctul” (adică decizia concretă) este în pixul și ordinul de prefect.
Vom reveni…
Daniel VINCA