Cătălin Chiței: Educația în vremea pandemiei / Vestitorii

Educația… acest domeniu terțiar al reformelor de succes postdecembriste. Un așa melanj de intervenții reușite în sistem între centru și local de-ți vine să trimiți copilul la studii în străinătate încă de la grădiniță. Au mai rămas patru săptămâni până când ”clopoțelul va suna începerea anului școlar”, părinții nu știu cum să planifice acest moment, iar ministrul educației ne vorbește despre un sistem hibrid. Un mix de învățământ la clasă, cu educație on line. O ștruțocămilă care se spune va fi lăsată în grija directorilor de școală. Aceștia din urmă vor decide dacă școala pe care o conduc se va deschide au ba. Bănuiesc că după momentul festiv de început de an unde toate lumea își va dori poze, răspunsul va fi mai degrabă ba.

„N-am lăsat niciodată școala să îmi afecteze educația” afirma, hâtru, Mark Twain.

Pandemia a trimis sistemul de învățământ românesc în consemn digital forțat. În ochii mei de părinte a părut ca și cum ai luat un om de la întreținere și l-ai pune să cânte la pian. Un sistem neperformant oricum, obligat să supraviețuiască acum între Google Classroom și Zoom. Există, cel puțin la Piatra Neamț, și un motiv de bucurie. Clasa de pe Google este deja amenajată și nu mai este nevoie de banii părinților. Primăria Google este mai orientată către nevoile copiilor decât primăria Piatra Neamț. Sau poate mă înșel eu și la prima ședință on-line vom afla că trebuie pus parchet și în clasa Google.

Între timp, unii dintre colegii noștri de uniune au deschis școlile încă din aprilie sau mai. Cum au reușit, ați întreba? Cu reguli clare, accent pe igienă și disciplină. Par a fi niște cuvinte incompatibile cu viața în administrația românească actuală. Cumva de înțeles în condițiile în care doar în Neamț mai avem peste 80 de școli cu toaletele în curte. Reacția normală a sistemului nostru a fost să achiziționeze tablete și să le arunce necontrolat în populația școlară. Tichie de mărgăritar.

Județul Neamț a alocat cu largă unanimitate 4,5 milioane lei pentru tencuieli și termopane la unitățile de cult. Puteau acești bani să securizeze mare parte din școli pentru a primi copiii în siguranță? Da, ar fi putut. Condițional-optativul perfect.

Mi-e greu să înțeleg cum într-o singură generație am uitat să ne îngrijim de viitor. Și ne hrănim speranța cu reușitele individuale ale câtorva olimpici. Care oricum își vor găsi locul în societăți unde performanța este apreciată și plătită ca atare.

Cătălin Chiței

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns