Cătălin CHIȚEI: Băi, băiete, băi! / Vestitorii

E miercuri și scoatem la rampă pe cel de al 3-lea Vestitor din acest sezon. Cătălin Chiței e președinte ProRomânia Neamț și cel anunțat drept candidat Pro România pentru funcția de președinte al CJ Neamț la viitoarele alegeri locale.
Reamintim că VESTITORII este practic, rubrica prin care, în fiecare zi a săptămânii, veți putea citi câte un editorial extern (tabletă de autor din afara redacției) scris pe diverse teme: social, educație, cultură, civic etc. Mai puțin veți vedea abordări politice în această rubrică, pentru că unii autori (îi veți descoperi zilnic) au legătură cu această zonă și, evident, de comun acord, am stabilit ca aici să nu aibă abordări politice ci cetățenești. (Red.)

* Comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce însoțește activitatea instituțiilor publice în vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informații de utilitate publică. Comunicării publice ii revine rolul de a convinge, ca prin politicile instituționale realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, se urmărește un interes general, obținând-se astfel adeziunea cetățenilor.

”Măi, băiete, bagă-ți mințile-n cap!”
Dojana bunicii din anii copilăriei a trecut de pe ulițele satului prin urbanizare, în cartierele dormitor ale regimului de aur. A intrat în limbajul argotic și a năvălit în limba română contemporană în diverse forme, în general depreciative. Faimosul de acum apelativ de autobuz băi, moldovene este doar o confirmare a faptului că apelativul băi e aici să rămână. Și să ne vibreze în timpane!

Băi, săracule!
Două cuvinte în care regăsim întregul parcurs al societății românești postdecembriste. Sărăcia a devenit o insultă. De ce? Cel mai probabil pentru că bogăția a devenit suprema valoare. ”Descurcăreala”a devenit obsesia unei părți a societății. Aceeași parte are câteodată tendința de a se autodeclara noua elită. Am putea spune că averea validează succesul, iar succesul te validează ca individ, nu? Nu ai trăit degeaba, ai acumulat. De ani de zile suntem expuși la exprimarea culturală a modelului prin muzică, media și chiar și politică. Despre sărăcia reală nu mai vorbește aproape nimeni.
În administrația actuală succesul se măsoară în kilometri: de asfalt, de canalizări, de lămpi cu led etc.
Sărăcia reală se ascunde în statistici:
1. Peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei și 150.000 adorm flămânzi, arată datele unui raport al Organizației Salvați Copiii.
2. Institutului de Statistică arăta că unul din patru români trăia la finalul lui 2018 la limita sărăciei. Dintre aceștia, peste 17% aveau un loc de muncă, dar salariul nu era de ajuns pentru asigura un trai la limita decenței.
4,6 milioane de români se aflau sub limita unui trai decent.

Pe aceste premise băi ajunge în limbajul public. Nu îl mai folosim acum doar pentru a ne exprima trăirile în cartier sau pe ulițele satelor. Un cuvânt cu așa importanță lexicală trebuie să își găsească locul și în comunicarea publică, nu?

Băi, Păcală!
De la Păcală ni se trage. Da, acel personaj-erou al snoavelor populare românești, cunoscut de unii pentru istețimea sa, de alții pentru corectitudine, de alții pentru naivitate.
În funcție de unde vrei să-l analizezi, Păcală era pe alocuri de stânga, pe alocuri de dreapta.
Însă, Păcală s-a descurcat, a luat, dar a și dat. A pus condiții, s-a deghizat, a improvizat și a reușit. Nu întâmplător noi, descendenții lui Păcală, iubim libertatea de mișcare proprie, dar și pe cea a capitalurilor.
Prin el s-a răspândit apelativul băi.
În schimb, noi l-am uitat și l-am înlocuit cu Bulă.

Cătălin Chiței

 

Ion ASAFTEI: Luptând cu virusul cu săbiile laser ale copilăriei! / Vestitorii
Florin ZAHARIA: Cu ce ne-am ales după perioada de restricții sau noua relație a omului cu natura / Vestitorii

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns