Cătălin Chiței: 30 de ani de libertate / Vestitorii

  1. Aveam 6 ani. Pentru noi, copiii, Revoluția însemna atunci mai mult program la televizor. Era un film de război, dar fără Sergiu Nicolaescu. În jurul meu adulții erau îngrijorați. Din Moldova, părea ireal ca oamenii să moară pentru libertate la București sau Timișoara. Oare ce o fi aia libertate? La 6 ani a fi liber însemna cel mult să nu dormi la prânz.

  1. Aveam 7 ani. Mineriada. Și mai mulți oameni mureau pentru libertate. Prima mențiune a cuvântului student. Ce oameni faini! Tovarășa educatoare devenise doamna învățătoare. Șoimii patriei erau elevi, iar uniforma nu mai era obligatorie. Mi-am luat primul tricou cu Michael Jackson. Toți muncitorii din blocul meu au votat Iliescu. Duminica orbului!

  1. Aveam 13 ani. Iarăși oameni în stradă. Schimbare de ESCU. Avem putere de dreapta. Țărăniști… nu avem nevoie de așa ceva într-un cartier muncitoresc. Nu ne vindem țara! Plevna, cartierul care poartă numele redutei din Războiul de Independență, trebuia cucerită pentru libertate. Caritas și tragedia unor oameni înșelați de statul care până nu de mult le asigurase iluzii în schimbul libertății. Nu e ușor să fii liber.

  1. Aveam 16 ani. Mineriadă din nou. Stare de urgență. La Costești, români se luptă cu români. Ceva e greșit, ceva nu funcționează.

  1. Aveam 17 ani. În discuțiile noastre de liceeni, Vadim nu părea o idee atât de proastă. Sau poate că da. Oricum nu aveam drept de vot. Primul ESCU revine la putere.

  1. Aveam 19 ani. Năstase conduce România. Îmi ridic legitimația de student. Am plecat de acasă, eram liber, aveam drept de vot și opinii. Apar primii baroni locali. Nu ne vindem țara se transformase în integrare euro-atlantică. Să fim europeni, în sfârșit. Fabulos!

  1. Aveam 21 de ani. Băsescu promite țepe în Piața Victoriei și devine următorul ESCU. Toți l-am votat. Vrem sânge și să trăim bine. Ce iluzie a la Nuți.

  1. Aveam 24 de ani. Aveam licența în buzunar și biletul de autocar cumpărat pentru occident. Oare să emigrez? Am devenit europeni. Poate România va reuși totuși să devină ceea ce au sperat morții anilor 90. Am rupt biletul și mi-am deschis prima firmă.

  1. Am 37 de ani și doi copii. Puțin peste vârsta părinților mei în 1989. Baronii încă mai călăresc domeniile. Iliescu tot nu e condamnat. Constantinescu are sinecură. Băsescu încă mai candidează. Autocarele au fost înlocuite cu avioane low-cost. Plevna tot nu a fost cucerită, dar a fost depopulată. Milioane de români au plecat. Eu nu. Eu sunt aici și mă implic. Îmi doresc performanță în educație, empatie în sănătate, echitate pentru seniori. Vreau să fim europeni!

Cătălin Chiței

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns