Cărţi ale scriitorilor nemţeni, prezentate la Casa de Cultură din Şomcuta Mare

Volumele de poezie ale scriitorilor nemţeni Dorin Ploscaru şi Mihai (Marius Coşerariu) au cunoscut la finele săptămânii trecute o inedită prezentare la Şomcuta Mare. Alături de versurile poeţilor nemţeni, auditoriul prezent în sala Bibliotecii orăşeneşti Elie Pop a Casei de Cultură Aurel Budeanu au putut afla detalii şi despre un caiet educativ care o are drept autoare pe educatoarea Laura Ploscaru.

Despre cărţile lui Coşerariu a vorbit chiar Dorin Ploscaru care a punctat poezia mesaj. „Marius este este un trăitor al poeziei sale, marcată de evidenţe valenţe protestatare. El îşi şi cântă propriile versuri, ceea ce este un avantaj în promovarea acestora”

Apoi preotul-profesor Radu Dorin Micu (catedra Noul Testament de la Facultatea de Teologie) a punctat câteva nuanţe ale versurilor lui Dorin Ploscaru. „O poezie matură, distilată. Poetul pare a fi un ultim Don Quijote. Influenţele şi temele religioase sunt evidente, poezia lui Dorin Ploscaru având ca simboluri muntele, apa, vinul”, a spus profesorul Micu. Teologul Milan Bălan a comparat şi el opera lui Ploscaru cu Marea Galileei, „o apă care adună şi dă mai departe”.

Cartea Laurei Ploscaru s-a bucurat de o recenzie realizată de preotul nemţean Dumitru Marin care a punctat valenţele educative, dându-i nota de bune practici în completarea educaţiei preşcolarilor.

Finalul acţiunii a fost încununat de un scurt recital folk cu cântece pe versurile lui Mihai Coşerariu.

Gazda acţiunii a fost Corina Costin, directorul Casei de Cultură din Şomcuta Mare iar printre participanţi s-au numărat scriitori, teologi, profesori, alţi iubitori de frumos.

Cu câteva ceasuri înainte de lansarea de carte, preotul Dorin Ploscaru a făcut o scurtă vizită la o bisericuţă din Baia Mare. Aparatul de fotografiat nu a surprins vreo lacrimă rebelă, dar cu siguranţă că aceasta şi-ar fi găsit locul: bisericuţa respectivă (care seamănă izbitor cu cea de la Mănăstirea Bârsana) a fost ridicată până la centură de chiar preotul şi poetul nemţean, în perioada în care acesta a fost profesor la Seminarul d Teologie din Baia Mare. Demersul iniţial viza realizarea unui paraclis pentru practica elevilor seminarişti dar, în timp, construcţia a devenit biserica de suflet a locuitorilor unei părţi dintr-un cartier băimărean.

D.V.