„Când o să fiu mare, o să cumpăr eu ambulanțe!” – acesta este mesajul unui copil din Neamț pentru care sistemul de urgență nu a funcționat (o profesoară a sunat la 112 să ceară o Ambulanță iar dispecera a spus că în acel moment nu e nicio mașină liberă nici la Ambulanță nici la SMURD și a cerut cadrului didactic ca elevul să fie transportat la Spitalul Județean cu o mașină particulară).
Băiatul respectiv este Flavius (elev în clasa a 10-a la Liceul de Artă din Piatra Neamț), fiul lui Ionuț Corfu (deținătorul siteului TVM Neamț).
Episodul respectiv a avut loc miercuri iar cei de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț au decis internarea copilului (prezenta o stare generală deficitară, grețuri, vărsături).
„Când o să fiu mare o să fac…” – este, în general, replica dată de copii cu privire la ceea ce consideră ei că trebuie reparat și adulții nu sunt în stare să facă.
Și episodul cu discuția profesor-112 dar și punctul de vedere al Serviciului de Ambulanță Neamț au fost făcute publice pe facebook de tatăl băiatului
Dincolo de modul în care a răspuns – mai mult sau mai puțin regulamentar – Dispecera de la Ambulanță sau de felul aiuritor în care angajații sistemului de urgență îți spun să te descurci prin mijloace proprii dar să nu uiți să suni iar la 112, „să anulezi solicitarea” (ca și cum ai anula o comandă la restaurant, de fapt pentru ca reprezentanții sistemului de stat să fie acoperiți chiar și atunci când sistemul nu funcționează pentru cetățean), subiectul pe fond este unul mult mai grav.
România este una dintre foarte puținele țări europene (nu e nevoie nici de toate degetele de la o mână ca să faci numărătoarea) în care sistemul de intervenție rapidă sanitar-medical e rupt în două: Ambulanță și SMURD.
Iar dotările din ultimii ani arată că Ambulanța a devenit ruda săracă, presa națională abundând în știri care punctează deficiențe: lipsa de personal, ma;ini vechi, dotarea materială precară etc.
De cealaltă parte, SMURD-ul pare copilul răsfățat, cu mașini și uniforme care dau bine la imagine dar – mai ales – cu un secretar de stat dedicat (Raed Arafat, chiar cel care a înființat SMURD-ul, inițial ca structură paralelă celei de stat).
În acest moment practic în România există două structuri de stat cu același obiect de activitate, cu două strategii proprii de dezvoltare, cu două rânduri de conduceri, de jos până sus, la nivel de secretar de stat, cum spuneam.
Iar în spatele a două instituții care oficial colaborează de nota 10 (doar oficial) este pacientul căruia i se spune că „nu avem mașini”. Despre achizițiile controversate sau chiar dubioase făcute sub patronajul lui Raed Arafat presa a tot scris (dar reacțiile oficiale au fost de genul „batistei pe țambal”, Raed Arafat fiind folosit de USL ca imagine a luptei anti-PDL), despre anumite afaceri din zona Serviciilor de Ambulanță s-a tot vorbit…
Iar pacientului, sau aparținătorului, chiar și profesorului căruia îi „moare” elevul la oră i se răspunde senin „nu avem ambulanțe, duceți-l la UPU cu mașina unui profesor”. Deși oriunde în lumea civilizată, cazul unui copil este considerat urgență medicală de grad zero…
Concluzia e retorică: chiar trebuie să moară copii în școală (la Neamț sau aiurea) ca să înțeleagă cei care trebuie să o facă că explicații de genul „operația reușită, pacientul mort” nu pot merge la nesfârșit?
Daniel VINCA
