Guvernul a anunțat sancționarea ofițerului de presă implicat în incidentul în care mai mulți jurnaliști au fost blocați și împiedicați să-și exercite profesia în Parlament. Potrivit informațiilor publicate de Știripesurse, angajatul a fost sancționat disciplinar prin reducerea salariului cu 5% pentru o lună, în urma concluziilor unei comisii de cercetare constituită la nivelul Cancelariei prim-ministrului.

Măsura vine după incidentul petrecut în noiembrie 2025, când ofițerul de presă s-a poziționat între jurnaliști și premierul Ilie Bolojan, blocând accesul presei și îmbrâncind fizic unii reporteri pentru a le împiedica întrebările. Comisia a constatat că a fost vorba despre o abatere disciplinară, iar sancțiunea a fost aplicată în mod formal, în baza legislației muncii.

Dincolo de cuantumul relativ modest al sancțiunii, cazul este relevant ca model de bună practică instituțională: un abuz comis de un ofițer de presă a fost analizat, constatat și sancționat. Este un semnal clar că purtătorii de cuvânt și ofițerii de presă nu sunt „scuturi” împotriva presei, ci funcționari obligați să cunoască legea, să o respecte și să răspundă atunci când o încalcă.

Din păcate, acest tip de reacție nu este o regulă peste tot. La Consiliul Județean Neamț, lucrurile par să funcționeze după o logică diferită. Președintele CJ, Daniel Harpa, a recunoscut public, în mai multe discuții, că anul trecut a refuzat cereri de acreditare de presă semnând documente „așa cum le semnaseră și alții înaintea lui”, pe aceleași formulare. Practic, a validat decizii deja luate.

Problema este că acele refuzuri nu au fost simple proceduri administrative, ci decizii abuzive, care au mascat, în fapt, răfuieli personale ale unor salariați ai Consiliului Județean cu anumiți jurnaliști, inclusiv de la Vestea și TVM. În loc să corecteze situația sau să dispună verificări și sancțiuni, conducerea CJ a preferat să lase lucrurile neschimbate.

În acest context, lipsa oricărei măsuri înseamnă asumare. Atâta timp cât nu există corecții şi sancțiuni, mesajul transmis este că astfel de practici pot continua, iar comunicarea instituțională a CJ Neamț rămâne filtrată de persoane cu agende paralele, interese proprii sau resentimente personale, nu de lege și de respectul față de libertatea presei.

Cazul de la nivel guvernamental arată că se poate: abuzul este constatat și sancționat. Rămâne de văzut dacă acest exemplu va fi urmat și la nivel local sau dacă, la Neamț, se va continua politica tăcerii și a „cugetării” fără finalitate.