„Blasfemie! Numele Părintelui Iustin pe fruntea unei fundaţii care solicită bani pentru… Spitalul Judeţean Neamţ” (scrisoare de la cititor)

pusculita

Vă rog să găzduiţi în publicaţia D-stră câteva rânduri, câteva gânduri refuzate deja, de o altă redacţie din Piatra Neamţ sub motivul că… nu e momentul:

<<Scrisoare deschisă,

Am văzut deunăzi într-o gazetă cum o organizaţie umanitară, numită FUNDAȚIA PENTRU SPRIJINUL SPITALULUI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PIATRA NEAMȚ ”IUSTIN PARVU” strânge donaţii de la firme pentru un computer tomograf.

Apelul semnat nu de preşedintele acestei fundaţii (cine o fi?) ci de un conducător al altei organizaţii (Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Neamţ) îmi iscă nişte întrebări la care, prin intermediul D-stră, sper să primesc răspunsuri lămuritoare.

De ce o Fundaţie care îşi propune să sprijine un spital judeţean ataşează în denumire numele unui ierarh recent trecut la Domnul? Numele Părintelui Iustin Pârvu este unul cu rezonanţă, stârneşte emoţie dar parcă nu e prea nimerit. Oare nu ar fi fost mai indicat ca o fundaţie a spitalului să folosească numele unui doctor emerit, chiar din Neamţ?

Cine conduce această fundaţie? Cine sunt membrii fondatori ai acestui ONG de care – iertată să-mi fie neştiinţa – nu am auzit până acum? Nu era mai firesc ca această solicitare să fie semnată şi asumată de cel care conduce, oficial, fundaţia, dacă nu e nimic de ascuns? Cine este această persoană? D-stră ştiţi răspunsurile la aceste întrebări?

În acel apel publicat la gazetă, mi-a mai sărit în ochi un amănunt interesant: sediul fundaţiei cu pricina este în Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu bl.35, sc.B, et.1, ap.16. Adică pe undeva prin zona fostului Tribunal, dacă nu greşesc, într-un bloc de lângă Forţele de Muncă. Sediul Spitalului Judeţean Neamţ este, unde îl ştim cu toţii, adresa poştală fiind Bulevardul Traian nr. 1. Să nu se fi găsit, în atâtea spaţii pe care le are în cădirile sale Spitalul Judeţean o cămăruţă, cât de mica, pentru o fundaţie care, din denumire, îşi propune să sprijine unitatea sanitară? Nu spun că e ceva ilegal că fundaţia este, hăt, cam departe de spital, dar mi se pare cam nefiresc şi de aceea întreb, dacă nu e cu supărare.

Câteva întrebări mi-au fost stârnite şi de destinaţia banilor pentru care se face apelul: computer tomograf. Mai pe la începutul verii citisem, în aceeaşi gazetă, că un astfel de aparat sofisticat va fi cumpărat chiar de spital, în leasing, achiziţia urmând a fi garantată de Consiliul Judeţean. Şi că se impunea o asemenea garanţie dată de o instituţie importantă, şi preţul fiind unul pe măsură – 5,4 milioane de lei noi şi grei, adică 54 de miliarde de lei vechi. La vremea aceea auzisem că respectiva achiziţie era văzută de conducerea spitalului ca necesară şi suportabilă. Stând strâmb şi judecând drept, nu o să întreb cât de repede s-ar strânge din donaţie publică (“Daţi un leu pentru Ateneu”), într-o acţiune de caritate, 5,4 milioane de lei dar nu pot să (mă, vă…) întreb de ce să se mai strângă bani de la populaţie şi de la firme dacă cei care conduc spitalul şi Consiliul Judeţean au spus că reuşesc ei să facă achizi’ia? Sau e un concurs între spital şi fundaţia care sprijină spitalul, cine reuşeşte să cumpere mai repede computerul? A apărut o marcă nouă, “tomograf-viteză”?

Vă mulţumesc cu anticipaţie pentru publicarea acestor modeste gânduri ale unui trăitor pe aceste meleaguri şi în aceste vremi. Înainte de a încheia scrisoarea, întorcându-mă la prima nedumerire, cea cu folosirea Sfântului nume al Părintelui Iustin, am să vă redau o scenă văzută recent, la o mare sărbătoare creştinească. În spaţiul de lângă sfântul lăcaş la care eram în pelerinaj, se înghesuiau, din zori, diverşi comercianţi, să prindă vad cât mai bun. Aveau de toate la vânzare: şi cruciuliţe, şi brăţări, şi jucării din plastic, şi icoane, şi kurtosh colacs, şi cărţi bisericeşti, şi nelipsiţii mititei, şi tablori sau chiar pietre pictate cu chipurile unor sfinţi sau cunoscuţi arhierei ai Neamului. În zorul lor, doi comercianţi, soţ şi soţie, se ciondăneau unde să pună taraba pe care întindeau marfa din cele câteva sacoşe uriaşe de rafie, pistoale cu bile de plastic, medalioane din sticlă colorată etc. Mai orientată apre marketing, piranda i-a spus bărbatului ei: “Hei, dar hai să stăm aicea, lângă ăsta care are cărţi şi tablouri cu Arsenie Boca. Doar ştii, Părintele Arsenie vinde bine al dracului…”

Cu consideraţie şi cu speranţa că voi primi răspunsuri la întrebările de mai sus,

Al D-stră cititor, prof. Nicolae M.

(O să vă rog să nu-mi publicaţi numele întreg; nu de altceva, dar am o vârstă, corpul nu mă mai ajută ca altădată, oi mai ajunge pe la spital şi în loc de pastile să nu mi se dea să înghit aceste rânduri. De asemenea, dacă nu vă deranjează, vă rog să lăsaţi, ca titlu al scrisorii, cel menţionat în e-mail.)>>

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns