Aviz pentru viață / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

Am văzut „pe surse”, în presa online, cum că s-ar pregăti în anumite „laboratoare” retragerea cetățeniei române obținută acum câțiva ani de către domnul Akram Shhaideh, soțul doamnei ministru Sevil Shhaideh.

Nu vreau să comentez  aberațiile susținute de unii „analiști” conform cărora calitatea de susținător al regimului Assad l-ar face pe dl. Shhaideh incompatibil cu cetățenia română.Legea română cere doar o: „Declaraţie pe proprie răspundere, autentificată la notar, din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi”.Cred că este clar pentru oricare posesor de neuroni faptul că simpla simpatie pentru președintele sirian în funcție (agreat sau nu de autoritățile române actuale) nu poate fi în niciun caz considerată o acțiune împotriva ordinii de drept sau a siguranței naționale a României!

În mod sigur o astfel de declarație există la dosarul d-lui Shhaideh, dar se pare că mai există și alte documente mai puțin cunoscute. Astfel, dl. Andrei Tinu ,fostul președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie, ne explică, cu subiect și predicat, că : „Dacă ar fi avut vreo problemă, sunt absolut sigur că domnul Shhaideh nu ar fi devenit cetățean român. Toate serviciile şi-au dat OK-ul. Eram în funcție atunci”.

Toate bune și frumoase, numai că legea românească nu prevede nicăieri existența unor astfel de „OK-uri”! Ori domnul Tinu nu cunoaște legea, ceea ce ar fi foarte grav, ori a încălcat-o cu bună știință cerând ori acceptând astfel de „OK-uri”, ceea ce este la fel de grav.

Personal, înțeleg foarte bine nevoia de creștere a vigilenței cu privire la orice persoană provenită din zonele fierbinți ale lumii, dar acest lucru trebuie să se producă strict în cadru legal, fără a încălca sub nicio formă drepturile fundamentale ale omului!

Trăim , din păcate, într-o adevărată „noapte a minții”, în care unii analiști de doi lei au lansat chiar ideea că un ministru nu poate fi numit în funcție fără a avea certificat de „bună purtare” emis de acel Oficiu al Registrului National al Informațiilor Secrete de Stat-  o altă instituție inutilă și consumatoare de resurse.Nimeni nu s-a chinuit să explice faptul că tocmai calitatea de ministru dă acces, conform legii, la documente „secrete” și nu o hârtie emisă de un funcționar.

Această birocrație avizatoare s-a întins ,pas cu pas, în toate domeniile și și-a găsit purtători de vorbe și susținători peste tot în administrație, politică, poliție și chiar în presă și în așa-zisa societate civilă. Avem nevoie de zeci de avize pentru a construi, a desfășura o activitate economică, pentru  a beneficia de un tratament. Până și pentru un permis de bibliotecă școlară se cere adeverința de salariat a unui părinte (?!) , ca să nu mai vorbesc de câte analize savante e nevoie pentru a lua un credit de la bancă și cât de inutil complicate au devenit raportările contabile.

S-au creat instituții peste instituții , care mai de care mai pompos denumite, care nu fac decât să ne îngreuneze viața producând sistematic noi norme și reglementări care impun , evident, avize!

Sper să apuc ziua în care o guvernare să își asume desființarea și nu înființarea de  instituții, care să responsabilizeze, nu să privilegieze aparatul birocratic și care să-și înțeleagă cu adevărat menirea de a serviși nu de a-și supune poporul.

Dacă nu se va întâmpla asta ,să nu ne mirăm dacă, într-o zi, un organ birocratic nu va propune și un aviz pentru viață inspirat din gândirea și opera vreunui despot asiatic!

Şerban STRĂTILĂ

 

 

 

 

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns