În intervalul 21 septembrie – 30 octombrie 2016, Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ va găzdui expoziţia „Aurul şi argintul antic al României, informează reprezentanții instituției”.
Expoziția cuprinde o trecere in revistă a caracteristicilor pieselor de aur şi argint din Eneolitic şi până în Evul Mediu timpuriu. De asemenea aveţi imagini ale unor tezaure pentru fiecare perioadă în parte.
Primele manifestări ale prelucrării aurului pe teritoriul României se situează eneolitic când îl întâlnim deja modelat sub o diversitate de forme. Obiectele de aur transgresează ariile „culturale” definite pe baza stilisticii ceramicii introducându-ne în spaţiul practicilor sociale. În comunitatea de forme simple pe care le îmbracă aurul în această perioadă, în a doua jumătate a mileniului al V-lea și la începutul mileniului al IV-lea a.Chr., există totuși o diversitate a formelor: discuri, verigi, cercei, ace, perle, pandantive, inele, brăţări în bandă sau spiralice, brăţări cu capete îngroşate, diferite forme de aplice, mici obiecte tronconice din foaie de aur, figurine antropomorfe. În zona de la nord de Dunăre se constată și o mare variabilitate contextuală a depunerii obiectelor de aur, de la manipularea lor în spaţiul domestic până la constituirea lor în seturi de piese de port care însoţesc defuncţii.

Foto 1: Tezaurul de la Sultana-Malu Roşu, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi

Eneolitic, a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.

Odată cu epoca bronzului se petrec schimbări şi în ceea ce priveşte metalurgia aurului şi argintului. În perioada sa de început, în prima jumătate a mileniului al III-lea a.Chr., se constată prezenţa în număr mult mai mare a podoabelor din argint, comparativ cu a celor realizate din aur. Începând însă cu epoca mijlocie a bronzului, în prima parte a mileniului al II-lea a.Chr., creşte în mod considerabil atât numărul pieselor din aur, cât şi diversitatea tipurilor şi frumuseţea obiectelor. În schimb, obiectele de argint care pot fi încadrate în perioadele mijlocie şi târzie ale epocii bronzului, în principal mileniile II-I a.Chr., sunt puţine. Bogăția depunerilor pieselor de aur atinge un maxim către începutul primei epoci a fierului pentru a se diminua apoi către sfârșitul acesteia.

Foto 2: Tezaurul de la Răcătău, com. Horgeşti, jud. Bacău

Spirală, inele de buclă, şirag de perle și un vas miniatural de lut

Perioada mijlocie a epocii bronzului, sfârşitul mileniului al III-lea – începutul mileniului al II-lea a.Chr.

Foto 3: Brățară din tezaurul de la Hinova, jud. Mehedinţi

Prima epocă a fierului, Hallstatt A, sfârșitul mileniului al II-lea a.Chr.

Printre particularitățile culturii getice preclasice, în secolele VIII-IV a.Chr., se numără și descoperirile în care abundă metalul prețios, ansambluri în mare parte contemporane unele cu altele, în care regăsim tipuri asemănătoare de piese, o parte dintre acestea indicând obiceiuri și deprinderi comune spațiului greco-macedonean. Emblematice pentru această perioadă sunt considerate „mormintele princiare getice”, structuri funerare cu un inventar spectaculos de o mare diversitate.

Foto 4: Tezaurul de la Cucuteni-Băiceni, com. Cucuteni, jud. Iaşi

A doua epocă a fierului, secolul al IV-lea a.Chr.

Abundența argintului, transformat în piese de prestigiu, tezaurizate, ascunse sau depuse ca ofrande și apariția brățărilor de aur conferă o identitate proprie perioadei geto-dacice clasice, de la sfârșitul secolului al II-lea a.Chr. până către sfârșitul secolului I p.Chr. Lipsa aurului din descoperirile făcute în cuprinsul Daciei s-ar putea explica printr-un posibil monopol exercitat de dinaștii locali și independent sau coroborat cu acesta, persistența unui tabu, a unei interdicții rituale general acceptate în legătură cu portul podoabelor de aur sau cu deținerea și acumularea privată a acestui metal.

Foto 5 :Piese dintr-un inventar funerar, Răcătău-Tamasidava, com. Horgeşti, jud. Bacău

A doua epocă a fierului, secolul I a.Chr. – I p.Chr.

Încadrate unor seturi tipologice regăsite pe spații mai largi ale Imperiului, podoabele epocii romane sunt, în general, piese de mici dimensiuni. Lipsa de masivitate este însă compensată adesea de o realizare mai complexă, asamblarea lor implicând uneori o deosebită pricepere tehnică. Foile metalice subţiri capătă volum prin presare, sârmele – simple, răsucite, perlate sau împletite – reprezintă o prezenţă constantă în structura bijuteriilor, aspectul final fiind completat uneori prin adăugarea unor granule şi prin integrarea în structura pieselor a unor pietre ornamentale. Pe lângă acestea își fac apariția, ca urmare a moștenirilor grecești, și artefacte mai elaborate care surprind prin policromia și abundența motivelor decorative vegetale, florale sau animaliere, caracteristice tradiţiilor elenistice.

Foto 6 Piese dintr-un inventar funerar de la Carsium-Hârşova, jud. Constanţa

Perioada romană târzie, secolul al IV-lea p.Chr.

Obiectele lucrate din metalele preţioase din Antichitatea Târzie și Evul Mediu Timpuriu, de-a lungul perioadei cuprinse între secolul al IV-lea şi al VII-lea p.Chr., implică, în egală măsură, un anume cosmopolitism al formelor, al mediului în care le putem vedea evoluând – de o parte și de alta a frontierei Imperiului Roman – şi al seturilor de valori prin prisma cărora semnificaţiile lor pot fi apreciate şi înţelese. Prin diversitatea lor, descoperirile datate în această perioadă ne prilejuiesc contactul cu diferite grupuri – regăsite în izvoare sub etnonimele de goți, huni, gepizi, avari, anți sau slavi – unele dintre acestea particularizate şi prin costume şi accesorii specifice. Într-un interval de doar câteva secole, perioadele în care aparițiile metalului prețios sunt ocazionale și modeste încadrează manifestările secolului al V-lea, impresionate atât prin cantitatea de aur și argint cât și prin deosebita valoare simbolică ce poate fi descifrată în spatele unor tezaure sau inventare funerare cum sunt cele de la Pietroasa sau Apahida.

Foto 7: Piese din tezaurul de obiecte eclesiastice de la Sucidava-Izvoarele, jud. Constanţa
Antichitatea târzie, secolele V-VI p.Chr.

V.N.