Expresia celebră pe care am folosit-o la ilustrarea rândurilor ce urmează a făcut „carieră” în domeniul juridic, principiul ascultării tuturor părților fiind unul fundamental în cele mai multe sisteme de drept.

Cu timpul, cuvintele din opera filosofului Seneca, s-au impus ca  reguli nescrise și în alte domenii, precum mass-media în toate formele ei.Tocmai de aceea am vrut să insist  asupra acestui principiu, pornind de la o știre apărută deunăzi chiar pe site-ul „Vestea”.

Astfel, sub titlul  „Rușine celor de la Spitalul județean de urgență Piatra Neamt secția Pediatrie” ,redacția „Vestea” preia postarea de pe facebook a unei  „mămici” nemulțumită de prestația unei doamne doctor de la Spitalul Județean Neamț.

În postarea respectivă, devenită „virală”, tânăra doamnă descrie un tablou înfricoșător în care domnia-sa, precum o „Agripină” modernă  din „La vulturi”, este alungată în frig (la minus 3 grade) de o doctoriță rea care nici nu mai vrut să-i consulte odrasla, deși „pe holul secției nu era nimeni”.

În finalul postării, responsabila mămică sugerează chiar că doamna doctor ar fi preferat să-și continue somnul în loc să-și desfășoare activitatea conform jurământului lui Hipocrat.

Bineînțeles, subiectul fiind sensibil, foarte mulți posesori de facebook s-au și grăbit să dea cu degețelul pe „share” ori „like”, fără a încerca, să-și pună în funcțiune neuronii din dotare.Cine are cât de cât habar despre procedurile dintr-un spital sau cine a călcat vreodată pe la Pediatria din spital ar fi trebuit să sesizeze destul de ușor anumite contradicții din relatarea doamnei  și să aștepte,eventual, și alte informații înainte de a da „like-uri”.Eu, personal, mi-am dat seama  imediat că ceva nu se leagă, și astăzi am avut confirmarea în comunicatul managerului spitalului preluat integral de site-ul „Vestea”.

Aflăm, astfel, că distinsa reclamantă s-a îndopat cu sarmale și suc de portocale („în cantitate mare”), drept pentru care sugarul de două luni a făcut colici.Mama și copilul nu au fost  expediați prin ger (de -3 grade) la secția ORL , ci au fost preluați de un echipaj de ambulanță și transportați prin curtea spitalului!Mai mult, doctorița în cauză nu a refuzat să consulte copilul revenit de la secția ORL, ci a rugat-o pe „mămica” îngrijorată să aștepte puțin pentru că, între timp, venise un pacient cu o stare febrilă gravă.

În fine, sugarului agitat i s-a prescris un tratament la domiciliu ( nu știu dacă și mamei ) și totul s-a terminat cu bine, cel puțin din punctul de vedere al spitalului.

Această istorioară , desprinsă parcă din bancurile cu „Radio Erevan”, ar putea rămâne ca un subiect de presă fâsâit dacă nu ar ascunde niște realități mult mai grave, și nu mă refer la acum la problemele din Spitalul Județean .

Mjloacele de comunicare media, site-urile de „socializare” conțin numeroase capcane, fiindcă niciun astfel de site nu are un filtru care să ia în calcul realitatea faptelor postate ori capacitatea intelectuală a utilizatorilor.Impactul emoțional este de multe ori cel care decide și foarte puțini consumatori de media ori de facebook au răbdarea de a asculta sau de a căuta și alte opinii despre un anume eveniment.

Postările așa-zis „virale” pot deveni realmente dăunătoare prin  răspândirea minciunilor și denigrarea unor oameni.Din păcate (sau din fericire) eu nu am cont de facebook pentru a populariza și răspunsul spitalului la postarea „mămicii revoltate”, dar sper ca măcar o parte din cei care au „share-uit” minciunile gogonate despre „Pediatria” SJN să distribuie, cu aceeași intensitate și cele expuse de managerul spitalului.

Fără a fi un adept al conspiraționismului, trebuie să constat că aceste site-uri gen „facebook” nu au făcut decât să coboare foarte mult nivelul comunicării sociale și să încurajeze manipularea și superficialitatea.

Există multe alte modalități de comunicare și informare, însă e nevoie de  instruire,  discernământ , experiență de viață și bun-simț pentru a le utiliza cu folos.

Realitatea „virtuală”  e de multe ori foarte departe de adevăr și , de aceea, nu strică să apelăm cât mai des la  principiile universal valabile de care ar trebui să ne mai amintim…

Serban STRĂTILĂ

NOTA REDACŢIEI:
Chiar dacă publicarea analizei de mai sus poate părea ciudată pentru cititorii Vestea, din respect pentru ei dar şi pentru libertatea de exprimare facem următoarele precizări:
1.Fix în ideea principiului din titlul acestui text, în ziua documentării şi publicării respectivului articolul, jurnalistul Vestea l-a sunat pe mobil pe dr. Silviu Verzea, purtătorul de cuvânt al SJU Neamţ (şi director medical). Nu a răspuns. Nici nu a sunat înapoi, aşa cum cer uzanţele de bune maniere ale comunicatorilor. Nimic nou, respectivul domn fiind numit de gazetarii nemţeni drept „Verzea care nu r[spunde la telefon”. Că C.A.-ul spitalului (de fapt, directorul Liviu Negelschi) l-a numit purt[tor de cuv\nt pe cel care este şi director medical şi pe cel care profesează în continuare ca chirurg, nu mai e treab presei.
2.În aceeaşi zi, a reacţionat conducerea CJ Neamţ, cu un comunicat remis presei. L-am publicat imediat.
3.Azi, conducerea SJU Neamţ a reacţionat (au trecut 2 zile) cu un comunicat publicat doar pe siteul institutiei. Unde intră (credem) vreo 30 de oameni. Asta apropos tot de titlul articolului de mai sus… Mai pe româneşti, cum să asculţi cealaltă parte dacă nu răspunde la telefon sau, când comunică, o face… în debara?
4.Acelaşi generos principiu – „Auditur et altera pars” – ne obligă să-i ascultăm şi pe oameni. Cu problemele lor, cu of-urile lor. Chiar cu percepţiile lor subiective. Poate una din vina şi mai gravă a presei este că ascultă prea mult, în detrimentul ideii de a-i asculta pe cetăţeni, pe politicieni şi pe locotenenţii lor. Adică, pe oficiali. Întâmplător sau nu, oamenii (ăia cu probleme, of-uri, percepţii subiective, dureri, nemulţumiri) sunt cei care finanţează acest sistem.
5.Sunt facebook-ul şi presa (grăbită) online pericole pentru spital? Hmmm. Păi dacă ar fi aşa, nu ar fi normal ca o instituţie cu peste 1000 de angajaţi, cu un buget lunar de peste un milion de euro să acorde atenţie (atenţie, nu bani) ideii de reacţie rapidă? Scrie asta în orice manual care ar trebui citit obligatoriu de orice purtător de cuvânt. Nu punem la îndoială calităţile de avocat (parcă) ale domnului Negelschi sau de chirurg ale domnului Verzea, dar au citit măcar 2 rânduri despre comunicare? Dar despre obligaţia conducerilor instituţiilor publice de a asigura – real nu prin vorbe – ideea de transparenţă decizională?
6.Respectăm orice punct de vedere, inclusiv al colegului (de site) Şerban Strătilă. Păcat că nu şi-a exprimat o părere şi atunci când în urma dezvăluirii din Vestea s-a autosesizat Avocatul Poporului care a şi avertizat atât Spitalul Judeţean cât şi Consiliul Judeţean despre ILEGALITATEA realizării clipului publicitar la UPU în care apăreau chipurile pacienţilor. A, şi atunci am solicitat un punct de vedere, directorul Negelschi a promis că îşi va spune părerea apoi… linişte. A reacţionat doar după ce tărăboiul nu mai putea fi ascuns sub preş.
7.Tot astăzi, pe acest site, apare şi un punct de vedere al DSP Neamţ care, în problema pacienţilor HIV/SIDA lăsaţi fără medicaţie în luna februarie (doar pe zona Piatra Neamţ, nu şi la Roman) arată acuzator spre Spitalul Judeţean Neamţ. Adică tot spre subordonaţii directorului Liviu Negelschi. Iar toate documentele şi bâlbele invocate de DSP sunt din mandatul Negelschi.
Când va reacţiona şi conducerea Spitalului pe acest subiect şi cum? Nu ştim! Poate peste 3 zile sau peste 3 săptămâni. Ce să facă presa, să nu scrie despre aceste probleme (unele reale, unele, poate, exagerate) pentru că binomul Negelschi-Verzea tratează respectul cuvenit cetăţenilor (care sunt şi contribuabilii sistemului) la capitolul „şi altele”?
8.Dacă stimabilul coleg (de site) ar fi avut cont de facebook, ar fi văzut sutele (poate miile) de comentarii la postarea acelei femei (redistribuită de alţi 2000 de oameni), cu alte şi alte probleme şi nemulţumiri, din acelaşi spital. Şi poze chiar. Subiectele: gândaci, pereţi coşcoviţi şi insalubri, calorifere din care curge apa etc. Plus referiri la calitatea actului medical sau la lipsa respectului faţă de pacienţi. Şi oamenii chiar dezbat civilizat, punctual, nu generalizează, făcând referiri şi la cei dedicaţi acestei nobile meserii…
Or fi nebuni toţi aceşti nemţeni care îşi spun nemulţumirile legate de spital?
9.Personal nu cred că facebook-ul şi presa online ar reprezenta pericole pentru imaginea Spitalului Judeţean. Adevăratele pericole ţin, probabil de la Revoluţie încoace, de clientelismul politic (angajări, achiziţii, numiri ale directorilor), de lipsa măsurilor reale care să ducă la creşterea calităţii actului medical, la sistemul de salarizare „otova” (care pune pe acelaşi nivel şi pe cei care muncesc real, până la sacrificiu şi pe cei care parazitează sistemul şi îi umilesc pe pacienţi).

Daniel VINCA – redactor şef VESTEA