„Asta e adevărata bucurie! Să petreci două ceasuri alături de o bunică care are nevoie de atenţie!”

Serialul Vestea „Oameni buni mai sunt” aduce astăzi în faţa cititorilor un alt caz care arată că solidaritatea umană nu e doar un concept abstract. Am putea spune că e chiar un caz banal de caritate. Atât de banal încât aproape fiecare dintre voi, dragi cititori, îl poate face. Chiar, ce ar fi dacă astăzi toţi cei peste 5.000 de cititori unici Vestea (ca să luăm doar cifra de ieri, de pe site) ar multiplica gestul prezentat mai jos? (Redacţia)

Afirmaţia din titlu îi aparţine Florentinei Moise care miercuri a fost… flotant la Izvoare. Florentina Moise şi prietena ei Monica Sofron (lidera Asociaţiei Umanitare „Codrin – Copiii care vor rămâne copii”) au fost musafirele Mătuşii Elena.

„Am aflat de Mătuşa Elena de la prietena mea, Monica Sofron, care mi-a dat câteva detalii despre caz. Nu vreau să intru în prea multe amănunte dar e vorba de hainele grele ale unei bătrâneţi care, la 80 de ani, e petrecută mai mult, în ultimii 15 ani, în pat şi, cu ajutor, în scurte plimbări cu un scaun cu rotile. Mătuşa Elena e ceea ce numim un om sărac la portofel dar foarte bogată în suflet. Şi poate, vrând să-i mai dea o încercare, Dumnezeu a lăsat ca aceste haine grele să fie purtate şi într-un fel de singurătate faţă de lumea din jur. Când Monica mi-a povestit toate astea, nu am stat deloc pe gânduri şi am cerut să merg să o cunosc”, spune Florentina Moise, preşedinte al OFSD Piatra Neamţ.

Cele două doamne „de la oraş” au bătut ieri după-amiază la poarta bătrânei. Au fost poftite în casă. După tradiţia românească, nu au mers cu mâna goală ci cu ceva de-ale gurii şi cu alte câteva produse necesare în orice casă. „Nu are rost să vorbim despre ce am dus. Astea sunt amănunte. Fabuloasă a fost vizita în sine. Să stai 2 ore cu o bătrână care nu se poate mişca din pat, să o încurajezi, să îi asculţi şi să îi înţelegi oftaturile si să pleci apoi încărcat cu mult mai multă energie. Pentru că, la urma-urmei, bucuria de a oferi este răsplătită, înzecit de o astfel de întâlnire”, spune Florentina Moise.

Reticentă în a da mai multe detalii, Florentina Moise a ţinut să precizeze că „Poate şi aşa am spus prea multe. Dar o fac cu convingerea că, dincolo probleme sau interese de moment, de simpatii sau antipatii de orice natură, e atât de important să nu ascundem omenia din noi. Bucuria de oferi ceva semenului, fie şi doar o vorbă bună, solidaritatea faţă de cei de lângă noi sunt elemente care ne definesc ca oameni, ca fiinţe sociale. Şi dacă tot am vorbit vă rog să transmiteţi acest mesaj: oameni buni, stimate doamne, în primul rând, haidem ca împreună să facem această lume cu o secundă mai bună. Fiecare dintre noi cunoaşte cazuri de persoane sau de familii cu nevoi speciale, oameni care au nevoie de un sprijin, într-un fel sau altul. Haidem să oferim şi vă garantez eu că, sufleteşte, vom primi mult mai mult”.

Monica Sofron a punctat şi ea faptul că atâtea fapte bune pot fi făcute cu eforturi minime dacă există voinţă şi dorinţa de a face bine: „Nu fac nimănui procese de intenţie şi nu acuz pe nimeni. Dincolo de intervenţia autorităţilor în astfel e cazuri, noi, oamenii, trebuie să arătăm că suntem oameni nu ca definire printr-un cuvânt din dicţionar. Şi, Doamne, uneori, efortul financiar e atât de mic în comparaţie cu binele făcut semenilor noştri. Câţi se gândesc că poate banii daţi pe jumătate de plin de benzină – că ne place să ne plimbăm cu maşina, nu? – asigură mâncarea unei familii pe două săptămâni sau medicaţia pentru un pensionar pe o lună. Bani pe care, în multe cazuri, semenii noştri nu îi au. M-a bucurat nespus solidaritatea prietenei mele Florentina Moise şi îmi doresc ca tot mai mulţi oameni, tot mai multe doamne şi domnişoare să ni se alăture în acest demers de a însenina, măcar un pic, viaţa unor semeni, a unor bunici, a unor copii. La începutul epocii moderne a României, asociaţiile mari de caritate se bucurau de imolicarea directă şi a doamenlor din înalta societate, de la regină până la soţiile miniştrilor… Sunt convinsă că acum, la un secol distanţă, putem face şi noi ce au făcut înaintaşele noastre, româncele adevărate care seara dansau vals la Palat şi dimineaţa erau la un spital de campanie sau împărţind o ciorbă sărăcilor. Sigur, putem!”.

La finele anului 2017, Monica Sofron a primit titlul de Ambasadorul Judeţului Neamţ la Secţiunea Asistenţă Socială în cadrul unei Gale de Excelenţă organizate de Consiliul Judeţean Neamţ.

D.V.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns