Apărați Vacanțele Muzicale de cocalari, pițipoance și maneliști…

Eforturile organizatorilor Vacanțelor Muzicale 2019 sunt puse parțial în umbră de fel de fel de personaje – din afara sau de pe orbita manifestării – care țin musai ca lipsa celor 7 ani de acasă să le fie remarcată, clar și eficient, de toți spectatorii prezenți la manifestare.

Chiar dacă e vorba de o manifestare în aer liber, nu poți pune semnul egal între aceste spectacole de la Turnul lui Ștefan și vreo petrecere câmpenească unde cântă interpreta sau boxa în timp ce unii chiuie, alții întorc micii pe grătare iar ăia mici se dau prin iujuri sau pocnesc din pistoalele cu capse.

Din păcate, prima seară a Vacanțelor Muzicale 2019 de la Turnul lui Ștefan (în fapt a doua seară a acestei ediții pentru că deschiderea a avut loc la Tîrgu Neamț) a scos în evidență și comportamente și atitudini, derulate în fața scenei, care nu cadrează cu stelele meritate de acest festival.

Vom da doar câteva exemple, majoritatea cu episoade comise de spectatori dar și un detaliu care vine de la un partener al organizatorilor, adică de la salariații unei instituții bine alimentate de bugetul de stat dar care probează încă o dată lipsa de profesionalism. Să le luăm pe rând:

1.Țățicile vorbărețe și bârfitoare.
În acest an am stat mai puțin în zona scenei și mai mult în zona din spate a „sălii”, lângă cortul băieților de la sunet. O ocazie foarte interesantă de a vedea și spectacolul de pe scenă dar și cel din public. O, da, un adevărat spectacol în public cu doamne și domni (folosim epitete de politețe, doar au venit la un spectacol cu muzică mai ales clasică). Mulți spectatori au fost obligați să întoarcă priviri iritate spre cei care efectiv acopereau zgomotul din boxe cu discuții despre vecina, verisoara, cumnatul și evident despre elevii care dau bacul. Copii, nepoți, cunoștințe comune…
Au fost chiar situații – eu am văzut vreo 3 – în care persoane din public s-au ridicat efectiv de pe scaun și au mers spre cei care bruiau atât de invaziv buna audiție. „Dar vă rog frumos. Chiar vă rog. Am venit la spectacol, să îi aud pe cei de pe scenă, nu pe dumneavoastră. vă rog frumos…”, a explodat o doamnă la adresa unui grup format din vreo 4 persoane care, timp de vreun sfert de oră au tocat toate subiectele locale și naționale mai ceva decât o revistă a presei…

2.Cu cățel…
Da, oameni buni. Sunt orășeni care vin la spectacol simfonic (orășeni, că nu imi închipui că cineva de la țară face o astfel de plimbare cu câinele după el) cu… cățelul. Și stau așa, mai la marginea publicului. Mai mârâie cățelul sătul de atâta stat în lesă, iritat și el de căldură, deranjat poate de vecinătatea a sute de oameni și… ce face stăpânul? Îi dă drumul din lesă. Și câinele (că nu era chiar cățel) începe să se plimbe printre picioarele și rochiile doamnelor de pe scaune, trece și de gardul care delimitează zona băieților de la sunet sau de la presă, se împiedică de un cablu.
Și, responsabiul nevoie mare, stăpânul își cheamă potaia. Tot mai tare, să fie auzit. În timpul acesta, pe scenă e ba un vals, ba un solo de flaut.
Scena de mai sus nu e una SF, am văzut-o cu ochii mei la fel ca alți zeci de spectatori din acea zonă.
Numai forțele de ordine nu au văzut-o, că toate erau masate în zona scenei, de parcă exista riscul să vină vreun comando ISIS să răpească vreo violonistă…

3.Cu pantaloni scurți și maieu pe practicabil! Cameraman TVR!
Printre partenerii media care promovează evenimentul se numără și TVR Iași. Adică TVR, cea mai mare instituție media din România finanțată de la bugetul de stat (după ce guvernanții au anulat, în sfârșit japca cu taxa radio-tv, Televiziunea Română este finanțată – cu intre 100 și 200 milioane euro pe an – din bani publici).
La spectacolul de luni seara de la Turnul lui Ștefan, TVR Iași (adică TVR prin studioul său regional care și ăsta papă o groază de bani publici) a filmat cu mai multe camere (cel puțin 4). Ei bine, 2 dintre cameramenii televiziunii de stat erau postați pe practicabile (acele podiumuri sau mese de pe care pot lua imagini nestingheriți de publicul mișcător) iar ținuta lor era cea de mai jos :

„Cu mărarul la vedere” spun doamnele dar și domnii cât de cât educați despre cei care apar cu pantaloni scurți unde nu trebuie. Cel din stânga, cu excepția espadrilelor, părea pregătit pentru un safari undeva prin deșert. Sau pentru vreun film documentar (tot cu excepția espadrilelor, mai nimerite pentru o plimbărică la mall sau pe terasă) realizat prin junglă sau pe alți coclauri tropicali sau chiar ecuatoriali…
Cel din dreapta e și mai fermecător. El și-a asortat mai bine tenișeii la un șort albastru și un maieu (sau tricou fără mâneci, dacă preferați) de un galben spre vernil țipător, tip fluorescent. Nu am văzut vreoi inscripție pe maieu dar recunosc – „Sunt un păcătos, părinte!” – că ținuta respectivului m-a dus cu gândul la Madagascar și Radu Mazăre…
Cei drept, spectacolul era în fața lor și pe scena unde cu siguranță erau câteva grade în plus de la instalația cu lumini, artiștii respectau publicul și se respectau pe ei înșiși fiind îmbrăcați bărbații în pantaloni și cămăși de culoare neagră iar doamnele în rochii sau office.
Cum practicabilele erau în zona primelor rânduri, toți spectatorii din spatele acestor „domni” plătiți din bani publici vedeau (poate mai și pozau, mai și filmau, cu camere sau cu telefoane) un tablou mai amplu: scena plus artiști plus lumini plus ecrane, parte din public și pe cei aflați pe practicabile. Adevărăciune!, cum ar spune unii îmbrăcați la fel, tolăniți pe o pătură cu berea în față…

Da, afară era cald. De fapt, peste zi fusese chiar caniculă. Dar băieții aceștia au fost fotografiați așa de la ora 21, când a început spectacolul. Oră la care, totuși, începuse cât de cât să se răcorească, soarele nu mai bătea fix pe Curtea Domnească ci deja se ducea la culcare, undeva în spatele Muzeului de Artă, pe Bistrița la deal, după cortina Ceahlăului…

Da, poate erau și spectatori care nu aveau ținuta asortată pentru un concert de muzică instrumentală clasică. Dar am văzut foar multe doamne în public îmbrăcate în rochii, la cămașă și taior și domni cu cămașă cu mânecă lungă, ba unii chiar cu sacouri. Da, poate nici jurnaliștii și fotografii și cameramanii de la Neamț erau îmbrăcați mai sport (unii alergaseră toată ziua la alte evenimente nu veniseră de la Hotel fix la spectacol) dar reprezentanții presei locale NU ERAU PE PRACTICABILE!

Pe undeva, nu e vina doar celor doi.
Vă închipuiți un astfel de eveniment filmat de Pro TV, sau de Realitatea, sau de Digi, sau de Antene sau de orice televiziune națională dar privată unde șeful transmisiei să-și cocoațe cameramanii, în văzul publicului, costumați ca la plajă? Eu nu! Mai mult, sunt convins că în unele cazuri – dincolo de obligația evidentă de a avea pantaloni lungi – toți cameramanii aveau măcar tricouri de aceeași culoare și incripționate cu logo-ul postului tv. Pentru că cei din televiziunile private nu primesc sute de milioane de euro subvenție de la bugetul de stat dar știu că imaginea contează și că dacă nu te respecți tu nu te vor respecta nici telespectatorii și nici partenerii de acțiune sau de publicitate.

Spuneam că nu e doar vina celor doi. Evident că în afară de cei prinși în poze, delegația de la TVR Iași cuprinde – după principiul statuat în televiziunea publică „Doi cu sapa, trei cu mapa” – destui șefuleți sau atârnători. Unul din aceștia ar fi trebuit să sesizeze că subordonații lui sunt îmbrăcați ca la talcioc. sau, mai rău ca la talcioc. Și să ia măsuri.

Bunele practici în domeniu recomandă ca astfel de ținute să fie purtate – de un cameraman aflat în timpul serviciului – poate doar la stadion sau la o documentare prin pădure sau la ștrand (mai ales pentru tipul cu maieu galben-vernil). În rest, sunt soluții cât cuprinde.Un pantalon din in (sau pânză topită) poate fi cumpărat chiar și cu sub 100 de lei. O cămasă similară sau un tricou decent costă și mai puțin. Cu 150 lei, maxim 200 lei îmbrăcai decent un cameraman chiar și cu 20 de minute înainte de spectacol, dacă respectivul atâta educație are, să se îmbrace așa.

În fine, ca să tragem o primă concluzie, cocălăreală etalată pe practicabile de către TVR s-a asortat perfect cu acele episoade rarisime din public, cu țățismele și grobianismul de la punctele 1 și 2.

Ca să nu fie vorbe, subliniem că nu e culpa organizatorilor – Carmen Saeculare și Consiliul Județean Neamț – cum își scoate în public, la astfel de evenimente („de ținută”, după cum s-a spus și pe scenă și în public), TVR-ul oamenii. Organizatorii aveau alte probleme de urmărit ieri, nu dacă băieții de la TVR vin îmbrăcați ca niște puști fugiți de la un foc de tabără.

Și pentru că știu că se vor găsi UNII să le mai caute o scuză, așa, amintesc că în ultimele trei zile, la Tîrgu Neamț, la Festivalul Medieval, în crucea zilei, pe călduri cu adevărat sufocante, niște artiști amatori au stat costumați chiar și ore în șir, în blănuri, în sumane de postav, în armuri de fier (pe care dacă spărgeai un ou se prăjea…). Din respect pentru public, pentru colegii de spectacol dar mai ales din respect pentru ceea ce fac. Și, repet, e vorba de niște artiști amatori care trăiesc din alte joburi (dacă primesc bani de o bere după un spectacol) dar care fac „medieval” din pasiune și din respect față de public. Și nu doar că nu primesc leafă precum stimabilii de la TVR, dar nici zile libere după un week-end de foc nu au, ba ajung acasă luni pe la 3-4 și la 8 sunt la joburi…

Vacanțele Muzicale trebuie apărate de țățisme, de nevorbite și nevorbiți invazivi, de specimenele care confundă această manifestare cu una de tip bonă (își scot și copiii de câțiva ani la plimbare, foarte bine!, dar apoi nu mai au grija copiilor care țipă, sar etc în timp ce pe scenă abia se aude un scârțâit de vioară…), dar și de cei care, fără a fi organizatori, sunt pe orbita spectacolelor (ca parteneri sau altfel) și se cred în dormitorul propriu sau la grătar la iarbă verde.

E păcat de munca tuturor celor angrenați (organizatori, staff artistic, sunet, scenă, prezentator, presă serioasă) și care chiar fac eforturi reale pentru ca aceste Vacanțe Muzicale nu doar să rămână un brand ci să crească, ca și până acum, de la an la an.
Alături de toți cei de mai sus merită menționat și publicul adevărat și educat. Imaginile de mai jos vorbesc de la sine și despre calitatea actului artistic și despre frumusețea acestui public…

Daniel VINCA

 

Comentarii Facebook

One thought on “Apărați Vacanțele Muzicale de cocalari, pițipoance și maneliști…

  1. Solutia este una simpla, domnule Vinca:aceste manifestari nu mai trebuie sa fie pomeni pe bani publici, ci sa se plateasca bilete la niste preturi mai ridicate un pic!De asemenea, organizatorii pot impune si o anumita tinuta obligatorie.Cocalarii si tatele pot sa mearga la alte susanele pe bani publici, nu la Vacantele Muzicale!In plus, eu as sugera si cresterea calitatii artistilor invitati.Poate ar fi interesant sa vina o orchestra a unei Filarmonici sau a unei opere , nu niste facaturi hastag (cu toata dragostea…).Poate nu s-a inteles ca , de exemplu, „Orchestra Simfonica Bucuresti” care a prestat in deschidere, nu are nicio legatura cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucuresti!!!!

Lasă un răspuns