Angajații Spitalului, șocați și panicați după crimă! „Avem nevoie de pază, de siguranţă!”

Panică, nedumerire, frică, şoc, nemulţumire, frustrare – acestea sunt stările de spirit trăite, de aseară încoace, de angajaţii Spitalului Judeţean Neamţ, după crima oribilă în care şi-a pierdut viaţa Directoarea de Îngrijiri, Anca Patriche. Majoritatea dintre salariaţii Spitalului (sunt peste 1500) o cunoşteau personal pe victimă şi aceste trăiri sunt cu atât mai încărcate pe partea emoţională.
Şocul şi indignarea după ce colega lor a fost ucisă, cu sânge rece, de soţ, chiar la locul de muncă sunt justificate dar oamenii îşi pun problema şi că, mâine-poimâine, oricare dintre ei poate cădea victimă unui dezaxat care ajunge în Spital şi, nemulţumit pe viaţă sau pe faptul că el nu este tratat cu prioritate (în ciuda protocoalelor care stabilesc grade de urgenţă) poate agresa pe oricine.
Mai ales că paza spitalului este un concept criticat şi ironizat de angajaţi, pacienţi şi aparţinători deopotrivă. 

„Să mă ierte Dumnezeu, dar în acest moment noi avem pază doar cu numele. Ca şi cum nu am avea. Ajung fel de fel de ciudaţi şi la UPU şi pe secţii, agenţii noştri de pază sunt nişte oameni mai curând stimabili decât din cei care să inspire teamă. Şi până ajung ei la un incident…”, spunea aseară un asistent medical. 

Cititi si Crimă! Directoarea de îngrijiri a Spitalului ucisă de soț cu cuțitul, la serviciu
Detalii despre crima din spital! Hăcuită la câțiva metri de A.T.I., locul în care ajutase sute de bolnavi să învingă moartea!

Teodora Gabriela Lungu, directoarea Policlinicii din cadrul SJU, comenta şi ea, tot aseară, la o ştire legată de decesul violent al colegei: „Suntem în stare de șoc, Dumnezeu să-ți odihnească trupul chinuit și sufletul hărțuit. Condoleanțe familiei îndurerate! Avem nevoie de pază, avem nevoie de protecție, avem nevoie de siguranță la locul de munca!”.

Paza la Spitalul Judeţean Neamţ este asigurată cu câţiva agenţi pe tură (2-3, poate 4) care, cu siguranţă, nu au cum, fizic, să realizeze un serviciu eficient în condiţiile în care unitatea este formată din mai multe clădiri împrăştiate într-o curte uriaşă de câteva hectare. Iar dacă ai un incident într-un loc, e clar că pentru jumătate de oră, o oră, restul spitalului rămâne descoperit dacă agenţii merg în locul respectiv.

De-a lungul timpului au fost mai multe incidente, şi la UPU şi în alte secţii, cu scandaluri provocate de pacienţi nervoşi sau de aparţinători. Nemţenii reclamă faptul că paznicii sunt foarte insistenţi şi invazivi la adresa aparţinătorilor paşnici care ajung la spital în afara programului de vizită (aducând un medicament sau o caserolă cu ciorbă unui pacient) şi parcă se fac că nu-i văd pe alţii, mulţi mai agresivi. De exemplu hoardele de cerşetori care, în sezonul cald, chiar îşi fac tabăra în părculeţul de lângă Biserică, bărbaţii rămân pe loc iar femeile şi copiii sunt trimişi spre toate colţurile spitalului. Au fost cazuri în care cetăţenii le-au arătat „hoardele paznicilor” şi aceştia din urmă au dat neputincioşi din umeri spunând că s-au săturat să se certe doi agenţi cu 20 de cerşetori şi că dacă sună la Poliţie sunt certaţi, că şi poliţişti sunt puţini etc…

Actualii agenţi de pază sunt angajaţii direcţi ai spitalului. Nu ştim dacă re-externalizarea serviciilor de pază ar fi o soluţie eficientă din toate punctele de vedere dar, pe vremuri, când aceste servicii erau realizate de firme private, un agent care avea o problemă care depăşea nivelul de intervenţie al turei din spital, dădea „panică” şi la faţa locului ajungeau rapid 1-2 maşini de intervenţie, cu alţi 2-6 agenţi.

Cert este că actualul sistem de pază este nemulţumitor şi pentru angajaţi şi pentru cetăţeni. Ba, la un moment dat, paznicii proprii ai Spitalului, îşi probau zelul luându-se la harţă cu cameramanii televiziunilor care, în curte, luau cadre generale (inserturi) necesare pentru acoperirea ştirilor video, neîncălcând nicio lege sau regulament referitoare la confidenţialitate (filmau clădiri).

Evident că acei cameramani nu aveau în mână sau sub haine cuţite cu lama de 30 de centimetri (cum a avut aseară soţul ucigaş) şi nici aparţinătorul care fumează pe o bancă îngrijorat de situaţia unei rude aflată în operaţie nu este periculos dar acestea sunt tipul de persoane luate la întrebări de astfel de paznici. Ca să întrebi de sănătate pe cei din hoardele venite la cerşit probabil e mai greu…

D.V.

Comentarii Facebook

One thought on “Angajații Spitalului, șocați și panicați după crimă! „Avem nevoie de pază, de siguranţă!”

  1. Aveti paza. Pueti-o la treaba, nu sa stea la barfe pe holuri si sa schimbe posturile la televizorul de la intrare. Aveti paza chiar supradimensionata si supraremunerata.

Lasă un răspuns