Alui Gheorghe, la moartea lui Nicoară: „Ocolea, ca să nu mai treacă prin fața Teatrului!”

În ultimii ani de viață, actorul Cornel Nicoară ocolea zona Teatrului Tineretului chiar dacă astfel făcea un drum mai lung spre destinația spre care se îndrepta, dezvăluie scriitorul Adrian Alui Gheorghe într-un text scris ieri în memoria celui trecut în lumea artiștilor veșnici.

„Ultima oară l-am întâlnit acum doi sau trei ani și la întrebarea ce mai face, mi-a răspuns că are treabă într-o anumită parte a orașului, dar face un ocol, ca să nu mai treacă prin fața Teatrului Tineretului. Nu l-am întrebat ce îl determină să ocolească chiar Teatrul care l-a consacrat, am așteptat să ne mai întâlnim, să îl întreb.
Nu a fost să fie, iar răspunsul nu mai are, de altfel, niciun rost azi.
Cornel NICOARĂ a făcut și face parte din patrimoniul cultural al comunității noastre, cel pe care nu îl poate scoate din istorie vreo conjunctură. Să-i fie rolul încredințat și de data asta, pe măsură!”, spune Alui Gheorghe.

În urmă cu 4 ani, în 2017, la un spectacol aniversar închinat aniversării a 50 de ani de când Teatrul Tinererului poartă acest nume, noua conducere a TT l-a desființat practic pe cel care a slujit o viață pe această scenă, prezentând atunci un fel de piesă-reality de un gust îndoielnic cu un pasaj care îl ataca frontal pe cel care a fost și actor și director.
Detalii, AICI – VIDEO Fost director şi actor al TT, DESFIINŢAT ŞI UMILIT pe scena şi în teatrul unde a slujit 40 de ani!

Reamintim că TT este o instituție de cultură în subordinea Consiliului Județean Neamț și nici instituția administrativă nu a avut atunci nicio reacție față de șușaneaua patetic răzbunătoare orchestrată de directoarea Gianina Cărbunariu.

La acel moment, actorul decedat ieri a dat un răspuns cu aer de senior – “Nimeni şi nimic nu mă poate atinge!” Răspunsul lui Cornel Nicoară la umilinţa orchestrată de Gianina Cărbunariu!

Evident că Nicoară a avut nu doar o carieră uriașă ci și o personalitate multi-valentă, controversată, dar de aici și până a monta într-un spectacol pretins aniversar astfel de defulări este, totuși, o distanță uriașă.
Personalitatea multiplă și ardentă a lui Nicoară este tușată și în textul cu valoare de discurs funerar al scriitorului Alui Gheorghe, dar cu o finețe aparte, deloc comparabilă ca stil cu subproducția TT de acum 4 ani:

<A plecat Cornel NICOARĂ!
Actorul și-a trăit toate rolurile și acum a catadixit să facă o pauză. Să fie vorba de un antract? Cât de lungă va fi pauza, asta e în funcție de veșnicia fiecăruia. A venit la Piatra Neamț cu vreo 60 de ani în urmă, laolaltă cu alții, o mulțime de actori, care au făcut cale întoarsă la București, la vreme. El a rămas aici, a frecat podeaua Teatrului Tineretului până când aceasta s-a făcut coală de hârtie. Dacă ar fi plecat, majusculele cu care i s-ar fi scris numele azi ar fi fost și mai pronunțate, fiindcă avea talent.
Era nesuferit adesea, fiindcă ocupa mai multe locuri deodată, se dedubla la nesfârșit. Recita bine pe Eminescu, cu precădere ”Scrisorile”. La ”Cântarea României”, la spectacolele din centrul orașului, era așa de determinat că și arbuștii plus prigoriile din parc intrau în formație, ca să dea onorul Nimănui.
Ca șef de instituție, se ocupa cu toată ardoarea de toate amănuntele, de toate fleacurile, uitând adesea esențialul. Ca orice artist. De asta era și iubit ca director.
Ultima oară l-am întâlnit acum doi sau trei ani și la întrebarea ce mai face, mi-a răspuns că are treabă într-o anumită parte a orașului, dar face un ocol, ca să nu mai treacă prin fața Teatrului Tineretului. Nu l-am întrebat ce îl determină să ocolească chiar Teatrul care l-a consacrat, am așteptat să ne mai întâlnim, să îl întreb.
Nu a fost să fie, iar răspunsul nu mai are, de altfel, niciun rost azi.
Cornel NICOARĂ a făcut și face parte din patrimoniul cultural al comunității noastre, cel pe care nu îl poate scoate din istorie vreo conjunctură. Să-i fie rolul încredințat și de data asta, pe măsură!>.

D.V.

Lasă un răspuns