Cu două zile înainte de data de 10 martie (pentru când a fost amânată pronunțarea, anunțată inițial pentru 1 martie) dosarul lui Ionel Arsene și sentința așteptată este – la vedere și underground, inclusiv în PSD Neamț – subiectul momentului.
Se fac și se desfac ipoteze, se vorbește de epoca post-Arsene (și în politică și în administrația județeană, mânjită în ultimii ani ca și exponentul ei / mai țineți minte „Suge-o, Ramona!”?) sunt aruncate și fumigene de cei cărora le-ar conveni un status-quo. Ce mai, bâlci și suspans, deopotrivă. Un fel de pâine și circ cu adaos de drama, cam ce i-a plăcut și ce a emanat în acești ultimi ani personajul – foarte important detaliul! – ales prin vot democratic…

Evident că toți cei călcați pe grumaz în toți acești ani (adversari politici, simpli cetățeni, oameni care au stat la aceeași masă cu el dar au fost trași pe sfoară) își doresc Justiție. Pământeană sau divină, dar Justiție. Adică, într-o formă sau alta, actualul inculpat să plece de la CJ și (real) din fruntea unui partid care nu ar trebui blamat, in integrum, doar pentru un exponent.
Ceilalți, profitorii acestui sistem care aduce a putinism mioritic sau a Fanar comtemporan, își doresc conservarea privilegiilor. Lucrări date pe ochi frumoși (să fim realiști, „cumătrul” care e și asociat într-o firmă din Italia cu Arsene dar și prestator pe bani publici butonați de partener, e doar un simbol, cu siguranță mai sunt și alții), lucrări sau servicii fictive decontate din bani publici (Curtea de Conturi dixit), joburi date pe sistem clan etc, acestea au fost metodele cu care inculpatul s-a înconjurat – la CJ, la partid, în expunerea publică – de aplaudaci tocmiți la propriu și la figurat. Mantia de cult al personalității nu a venit ca zăpada, din cer. Nu. Ea a fost un concept creat și întreținut de vasali dresați precum caii, cu bici și zahăr…

În acest context e așteptată la Neamț, în interiorul camarilei CJ-PSD dar și în afara ei, vestea de pe 10 martie.
Real, sunt mai multe variante, atât pentru Arsene cât și pentru județ. Da, sună trist dcar destinuyl unui județ e legat de cel al acestui personaj…
Trei ar fi variantele principale (la care se pot adăuga și variațiuni), ACHITARE, ÎNCHISOARE, FUGĂ.
Să le luăm pe rând:

1.ACHITARE! Juridic și judiciar, ar fi o minune pentru orice minte normală. Că varianta cu achitare totală bazată pe dorita prescriere a celor 3 fapte e tot vânturată, așa prin culise, de aplaudacii și trompeții lui, e de înțeles. Oamenii își spun o dorință, cea care le-ar prezerva avantajele, încasările, sinecurile. Neutru vorbind e o ipoteză foaaarte puțin probabilă, cea a achitării complete.
Vorbim totuși de un inculpat judecat pentru 3 (trei!) fapte penale diferite. Care a binemeritat și o porție de arest preventiv. Nu e un detaliu de 2 lei, o Justiție care pretinde respect nu-și poate permite luxul ca un astfel de penal (în accepțiunea publică) să-i rânjească în față (cum a tot făcut) și apoi să se mai dea și victimă pe la CEDO.
Dar am luat în calcul și această ipoteză (ba chiar e prima menționată) pentru echilibrul analizei…

2.ÎNCHISOARE! Condamnarea la închisoare cu executare pare cea mai logică. Vorbim de un recurs după un proces în care tot ea, Justiția, a zis 3 x 5. Adică cinci ani pentru fiecare din cele 3 fapte penale. Prin contopirea acestor 3 pedepse diferite s-a ajuns la rezultanta de 8 ani și 4 luni. Și dacă s-ar prescrie o faptă și s-ar mai subția pedeapsa la o a doua, tot ar fi o faptă principală plus una secundară. pe logica primului proces, ar fi un 5 ani plus încă 15 luni. 75 de luni ar însemna 6 ani și 3 luni. Dar cazul Nechita (infractorul de la Iași) a arătat că în situația prescrierii la 1 din 3, poți primi mai mult la fapta principală adică, per total, să rămână cam la ca prima sentință.
Alte cazuri cu corupți din politică au arătat și că la recurs poate fi treaba și mai groasă. Nu e treaba ziaristului să cuantifice în ani și luni o pedeapsă privativă de libertate, ci a judecătorilor. A celor pe care Arsene clama că îi vrea corecți. El, chiar el, cerea corectitudine judecătorilor, ca într-un eseu de Kafka…

3.FUGA! E rușinoasă, dar e sănătoasă, spune o vorbă veche. Înainte de pronunțare sentinței de condamnare sau după, Arsene – vorbind iarăși, strict ipotetic – ar putea să se facă nevăzut. Cum au făcut Ghiță (Serbia), Oprescu (Grecia), Rizea (Rep. Moldova), ca să vorbim de doar câțiva colegi de partid și de portal al instanțelor. Nu că nu ar fi alții și din afara PSD, cu istorii similare (Udrea, Bica, Omar Haissam etc). Pe fond vorbind, lașitatea (aka fuga) nu ar fi o noutate pentru Arsene. Curajul lui e de fațadă, când conduce o ședință cu adversari timorați, el având și butonul de la microfoane și pe secretarul județului pe post de lăncier. Altminteri, viteazul Arsene e cel c are a ieșit pe ușa din spate ca să nu dea ochii cu o ziaristă (de 40 de kile) de la Pro TV sau care a chemat jandarmii ca să-i păzească când îi gtremurau nădragii că niște oameni de la țară au venit să-i pună o întrebare.
te poate duce cu gândul la această ipoteză inclusiv fenta cu firma la care este acționar în Italia. Că – sanchi – făcuse asta că avea de gând să nu mai candideze și să fie om de afaceri în insulă. Nu poți să nu râzi. A făcut Arsene afaceri înainte de politică? Da! Dezastruos și falimentar (nu că ar fi singurul). Firma i-a ajuns în faliment, bunurile i-au fost executate de lichidatori. dezastru total al omului de afaceri Arsene. A, a făcut afaceri și după ce a devenit demnitar? Da. O zice chiar DNA în rechizitoriul despre una din fapte, cea cu uși și termopane, lucrare obținută la o școală prin trafic de influență, adică prin cerut șpagă pe față…
Deci în condițiile în care cel ce se dădea jucător are o fațetă de laș devoalată public (plus altele, cunoscute de cei puși să scoată cu mâinile lor castanele aruncate de el în foc), ipoteza fugii nu e una de neluat în calcul, fie și la modul de principiu…
Conexiunile cu un Ceaban putinist, cu ong-uri dubioase din lumea arabă, excursia la Monaco raportată la CJ ca fiind în Franța (deh, omul s-a dus la un nimic administrativ pentru județ pe bani publici) nu fac decât să alimenteze o asemenea ipoteză…

Că ziceam de variațiuni. Cele mai facile ar fi condamnarea cu suspendare sau condamnarea cu amânare. Ultima e un subterfugiu strecurat în Codul Penal chiar de prietenii interlopilor politic, ai penalilor cu demnități. Un fel de frecție la picior de lemn. Infractorul nu ajunge nici după gratii, nici nu pierde funcția. E un fel de achitare cu șustă. Teoreric vorbind, ar avea șanse în acest caz ca și achitarea propriu-zisă.
Suspendare se referă doar la pedeapsa propriu-zisă dar adio și n-am cuvinte funcția administrativă.
Într-o atare situație, Ciolacu l-ar arunca peste bord, ca pe o măsea stricată dintr-un PSD care speră să ia funcția de premier. S-ar mai conforma PSD-iștii nemțeni și cei care mai rămân la butoane publice la ordine șușotite din dizgrație? Never!
ca să dăm doar un exemplu, prefectul Niță (care a trădat sau abandonat pe alții, în situații mult mai ferice decât aceasta) nu ar mai risca în veci să asiste impasibil la circ cu jandarmi de pază la ușa unui inculpat și să molfăie explicații penibile. S-ar teme și pentru funcția și liniștea lui dar mai ales de efecte penale, cum pot exista teoretic într-un asemenea caz de abuz+complicitate+grup organizat…
Fără libertate sau fără butoanele puterii, Arsene ar fi doar un tip de pe o terasă din Târgu Neamț, în bermude și în șlapi, așa cum era odată, când leul nu era atât de slab la cursul valutar…

Dar, vom vedea. Mai sunt 2 zile. Poate chiar alte câteva în plus dacă se amână iar pronunțarea.
Și, deși la Vestea ne ferim maxim în a da prea mult cu părerea proprie, acum facem un exercițiu și, răspunzând la ipotetica întrebare, care ne-ar fi așteptarea de la sentința respectivă?, zicem:
SĂ SE FACĂ DREPTATE!
Și, în completare, citând dintr-un trist clasic al acestor vremi, SĂ FIE JUDECAT DE JUDECĂTORI CORECȚI!

FIAT JUSTIȚIA!

Daniel VINCA