În 2018, Parlamentul României a votat în unanimitate o lege prin care consfințea „mărețul obiectiv de investiții Autostrada Unirii” – A8, Iași – Târgu Mureș. Lege, nu ordin de ministru, nu hotărâre de guvern. Mega-Spectacol politic cu poze, discursuri, promisiuni și aplauze.
Şi multe postări pe facebook şi likeuri pe măsură.

Se apropiau campaniile din 2019-2020, iar o autostradă „pe hârtie” dădea bine la public. A dat bine, a convins bine, a prostit bine…

Au trecut șapte ani. Realitatea? Două capete se mișcă cât de cât: Târgu Mureș – Miercurea Nirajului (22 km, șantier cu utilaje) și Podul de la Ungheni (peste Prut, în execuție). Restul? De la Leghin la Miercurea Nirajului – adică „burta autostrăzii” – nu se aud buldozere, doar dronele zumzăie neîncetat, filmând pentru politicienii centrali sau locali care se laudă că vor face Autostrada Unirii.

Bucăți, loturi, contracte și contestații

Traseul de ~304 km a fost împărțit în porțiuni multiple, cu finanțări amestecate (buget, PNRR, programe europene, acum și linia militară SAFE). Situația la zi:

• Ungheni – Iași – Târgu Neamț (≈93 km): studii contestate / contracte nesemnate.

• Leghin – Pipirig (19 km): contract UMB, proiectare + execuție.

• Pipirig – Grințieș (31 km): contract atribuit, contestații.

• Grințieș – Ditrău (37 km): contract semnat, urmează proiectare.

• Ditrău – Joseni (14 km): câștigător desemnat, în pregătire.

• Joseni – Sărățeni (32 km): licitație finalizată, contract nesemnat.

• Sărățeni – Miercurea Nirajului (23 km): contract semnat în mai 2025.

• Miercurea Nirajului – Târgu Mureș (22 km): șantier activ, termen 2026.

Un puzzle cu peste 30 de firme implicate în asocieri, dar pe teren se lucrează efectiv la sub 10% din autostradă. Real-real, nici 5 la sută din traseu nu e şantier activ…

şi pentru că aceste firme pot suferi blocaje irecuoerabile tocmai din cauza faptului că autorităţile joacă alba – neagra cu finanţările, să consemnăm o informaţie mai dodoloaţă, cu rol de cronică istoricească-economică:

Îngrijorări civice și politice

ONG-urile precum Moldova Vrea Autostradă și Hai că se poate avertizează că riscul pierderii finanțării e real, iar contestațiile și lipsa de transparență de la CNAIR/CNIR pot împinge termenul de finalizare mult dincolo de anul electoral 2030. La Iași, într-o conferință recentă, s-a vorbit deja de un „Plan B” – finanțare militară prin SAFE, dacă banii europeni obișnuiți nu mai acoperă dar unele voci au întrebat cu legitimă îngrijorare dacă există şi un plan C…

Politicienii fac presiuni moderate, ca să nu să pară alarmiști şi să nu-şi deranjeze şefii. Iar autoritățile comunică vag, cu termene optimiste care nu conving pe nimeni. În mentalul colectiv, „finalizarea în 2030” s-a transformat în „poate 2040, poate niciodată”.
În judeţe, comunicarea pe subiect e redusă total sau, din când în când, câte un postac singuratic mai scapă el câte un comentariu sau replică cum că ştie de la Şeful că se face Autostrada, trebuie oleacă de răbdare…
Chiar aşa, doar legea a fost votată acum 7 ani (deşi primele promisiuni sunt de vreo 20 de ani), până la jumătate de secol mai e… Sau poate trebuie cuantificat un al doilea secol plin care să treacă de la anul Unirii (1918), că doar de aia a fost dată legea în 2018, că festivism, patriotism de faţadă…

Autostrada promisiunilor legislative

În România nu mai există un alt exemplu de autostradă consfințită prin Lege în Parlament, în loc să fie tratată administrativ, prin ordin de ministru. E un record al promisiunilor politice. De la „legea care garantează șantierul” (probabil caz unic în lume) s-a ajuns la bulibășeală financiară și administrativă.

Între timp, oamenii din Neamț merg spre spitalele din Târgu Mureș pe drumul minunat dar plin de gropi de la Gheorghieni, iar Ilie Bolojan vorbește despre „temporizarea” investițiilor mari.

Concluzie

De la Autostrada Unirii la Autostrada Munciunii e doar un pas ironic. Și pasul e deja făcut: șapte ani, o lege specială, câteva loturi contractate și foarte puțini kilometri cu asfalt turnat. Restul e o autostradă virtuală, pe Facebook şi TikTok, cu buldozere invizibile și drone care transmit live promisiuni politice.