Ministrul Apărării, Liviu-Ionuț Moșteanu (USR), a demisionat vineri din Guvernul Bolojan, după scandalul privind studiile sale universitare și CV-ul mincinos, scandal documentat inițial de presă și apoi amplificat în spațiul public.

Demisia vine abia după ce presiunea publică și politică a devenit imposibil de ignorat: Universitatea Athenaeum a anunțat oficial că Moșteanu nu a fost niciodată student acolo, deși numele instituției apărea ca singura sa facultate în primul CV oficial, cel cu care a prins funcții în consilii de administrație la companii de stat.

Cum a funcționat impostura

Investigațiile au arătat negru pe alb mecanismul: în perioada în care intra în aparatul central al statului – consilier la Ministerul Transporturilor și membru în consilii de administrație la companii publice – Moșteanu se prezenta drept absolvent al Universității Athenaeum. Legea cerea studii superioare pentru astfel de funcții. Cu alte cuvinte, acea diplomă inventată nu era o „greșeală de redactare”, ci cheia de acces la bani publici și la putere.

Când jurnaliștii au cerut dovezi, Athenaeum a răspuns sec: nu l-a avut niciodată student pe Liviu-Ionuț Moșteanu. Universitatea Bioterra a confirmat, la rândul ei, o situație cel puțin bizară: ministrul ar fi făcut anii III și IV într-un singur an universitar, în timp ce instituția însăși are un istoric de scandaluri legate de diplome și acte de studii.

Abia atunci Moșteanu a scos din joben o altă poveste: nu Athenaeum, ci Bioterra ar fi facultatea absolvită – și a publicat o fotografie cu o diplomă de licență din 2015, la Facultatea de Management Agroturistic Bioterra. Problema este că această diplomă nu se regăsea în CV-urile oficiale din anii în care a urcat în administrație, acolo unde figura doar Athenaeum.

Cu alte cuvinte: pentru statul român și pentru companiile de stat a pozat ani de zile în absolvent al unei universități care spune azi că nu l-a avut student, iar când a fost prins a venit cu o diplomă de la o altă facultate – una cu reputație șifonată în scandaluri cu diplome. Asta se numește impostură, nu „scăpare”.

„Greșeala care mă jenează” – manual de victimizare

În apărarea sa, Moșteanu a livrat pe Facebook și în interviuri varianta lacrimogenă standard: totul ar fi fost o „greșeală” din 2016, un CV „făcut în viteză, pe un model de pe net”, o eroare care „îl jenează” și pentru care își cere scuze.

Formularea sună bine în manualele de PR, dar se lovește de fapte:
– „Greșeala” a apărut exact în momentul în care era nevoie de o diplomă ca să fie numit în structuri cu indemnizații serioase.
– „Greșeala” nu a fost corectată ani la rând, deși CV-ul a circulat prin instituții publice și companii de stat.
– „Greșeala” a fost recunoscută abia când presa a pus documentele cap la cap și universitatea invocată a negat că l-ar fi avut student.

Nu e o virgulă pusă greșit într-un comunicat. E trecerea în fals a unor studii universitare, într-un CV oficial folosit pentru a urca trepte în aparatul de stat. Orice angajat simplu, prins cu un astfel de fals în dosar, era dat afară pe loc, eventual cu dosar penal. La vârful statului, însă, impostura este ambalată drept „jenă” și „greșeală umană”.

Diploma de la Bioterra – explicație, nu lămurire

Diploma de la Bioterra, prezentată ca probă salvatoare, deschide alte probleme, nu le închide:
– Nu apărea în CV-urile vechi, acolo unde figura doar Athenaeum.
– Bioterra a avut, de-a lungul anilor, scandaluri serioase legate de calitatea studiilor și chiar de falsificarea unor acte de studii.
– Universitatea a transmis presei că Moșteanu a absolvit anii III și IV într-un singur an universitar – situație cel puțin greu de explicat într-un sistem universitar normal.

În loc să clarifice, acest episod întărește senzația că vorbim despre un traseu de „diplomă cu orice preț”, nu despre un parcurs academic curat.

Demisia, abia după ce l-au împins din spate

În declarația de demisie, Moșteanu își îmbracă plecarea într-o retorică solemnă: „respect față de Armata Română”, „România și Europa sunt sub asaltul Rusiei”, „nu vreau ca discuțiile despre formarea mea să îi distragă pe cei care conduc țara” etc.

Textul e plin de formule grandioase despre „misiunea grea”, „jurământul cu mâna pe Biblie”, „Armată bine dotată și bine motivată”, „dragostea de țară” și – desigur – invocarea lui Dumnezeu la final.

Dar realitatea cronologică e simplă:
– Mai întâi au apărut dezvăluirile de presă și pozițiile oficiale ale universităților.
– A urmat încercarea de „a explica”: CV în viteză, model de pe net, „greșeală care mă jenează”, poză cu diploma Bioterra.
– Apoi au apărut tot mai multe reacții politice, inclusiv discuții în USR despre retragerea sprijinului politic și presiuni din partea premierului Ilie Bolojan.
– Abia la final, după discuții cu președintele, premierul și liderii de partid, Moșteanu își dă demisia.

Dacă era, cum spune acum, animat în primul rând de respectul pentru Armată și de grija pentru credibilitatea instituției, gestul firesc era să plece din prima zi în care s-a demonstrat că a urcat în funcții pe baza unui CV mincinos. Nu să caute explicații de avarie și diplome tardive.

Demisia nu șterge impostura, doar o consemnează oficial.

Când impostorul dă lecții despre „oamenii buni”

În finalul mesajului de pe Facebook, Moșteanu își permite chiar luxul de a împărți România în „unii care au capturat-o”, „unii care vor să-i dea foc” și „câțiva oameni buni (buni, nu perfecți)” – în frunte cu Nicușor Dan, Ilie Bolojan și „colegii din USR” – care ar ține direcția corectă a țării.

După zile întregi în care a fost prins cu un CV fals și cu explicații care nu stau în picioare, fostul ministru al Apărării își rezervă în continuare rolul de arbitru moral: el decide cine sunt „băieții buni” la care românii ar trebui să se raporteze și cui „merită să îi dăm încredere”.

Problema e simplă și de bun-simț:
– Din momentul în care s-a demonstrat că ai urcat în funcții publice cu un CV mincinos, nu mai ești tu cel care împarte certificate de moralitate politică.
– Când ți-ai început cariera în aparatul de stat cu o diplomă trecută în fals, nu mai poți poza credibil în simbol al „integrității” și „reformei” doar pentru că porți sigla USR pe piept.

„Impostorul din fruntea Armatei” nu e o metaforă reușită, ci descrierea seacă a situației: în fruntea Ministerului Apărării a stat un om care a mințit în acte oficiale cu privire la studiile sale.

Problemele nu se opresc la Moșteanu

Cazul Moșteanu nu este doar despre un om. Este și despre reflexele unui sistem care:
– nu verifică serios diplomele și CV-urile celor care ajung în vârful statului,
– acceptă explicații de tip „am greșit în viteză” pentru falsuri folosite ca bază în numiri pe bani publici,
– se trezește abia când presa vine cu documente, iar universitățile sunt puse să răspundă oficial dacă au avut sau nu un student cu numele ministrului.

Demisia de azi e doar finalul vizibil al unui episod. Întrebarea serioasă abia începe: câți alți miniștri, secretari de stat, consilieri și membri de CA au urcat în sistem pe diplome dubioase, facultăți obscure sau „greșeli care îi jenează” abia când sunt prinși?

D.V.