La meciul Sepsi – Ceahlăul, suporterii pietreni au fost opriți să intre cu un steag tricolor pe care scria „Piatra Neamț”. Legea invocată de forțele de ordine se referă la arborarea drapelului oficial, nu la fluturarea steagurilor de susținere sportivă.

CSM Ceahlăul Piatra Neamț a reacționat ferm după incidentul petrecut la meciul din deplasare cu Sepsi Sfântu Gheorghe, când suporterilor pietreni nu li s-a permis accesul pe stadion cu un steag tricolor personalizat.
Într-un comunicat transmis duminică seara, clubul a vorbit despre un „exces de zel” și despre „un tratament discriminatoriu” aplicat membrilor galeriei Gate 7.

„CSM Ceahlăul nu acceptă comportamentul discriminatoriu la adresa nimănui și mai ales la adresa unora de-ai noștri, precum membrii galeriei Gate 7. Astăzi, la meciul cu Sepsi Sfântu Gheorghe, reprezentanții jandarmilor nu au permis accesul suporterilor pietreni cu drapelul tricolor pe care este scris Piatra Neamț și sunt desenate simboluri ale orașului nostru precum Turnul lui Ștefan cel Mare, Biserica lui Ștefan cel Mare și Muzeul de Artă. Deci, nimic ofensator pe acel drapel.”

Legea 75/1994 se referă la arborarea drapelului, nu la fluturarea unui steag

Legea invocată de forțele de ordine – Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României – are un titlu cât se poate de explicit: „Capitolul I – Arborarea drapelului României”.
Ea reglementează exclusiv modul în care drapelul oficial de stat poate fi arborat pe instituții publice, la ceremonii sau în contexte militare.
Suporterii Ceahlăului nu au mers să arboreze un drapel oficial, ci să fluture un steag de galerie, personalizat cu numele orașului și simbolurile sale istorice.
A confunda un act de arborare instituțională cu o manifestare sportivă e dovada unei aplicări greșite a legii — adică exact ceea ce în limbaj simplu se numește analfabetism funcțional.

Drapelul este simbol de stat. Steagul de galerie e expresie de identitate

Diferența este fundamentală.
Drapelul României este un simbol oficial al statului, folosit în condițiile stabilite prin lege. În schimb, steagurile, eșarfele, tricourile sau bannerele tricolore folosite de suporteri sunt reprezentări inspirate din culorile naționale, fără statut oficial.
La meciurile echipei naționale, mii de oameni flutură eșarfe și steaguri tricolore inscripționate cu „România”, „Hai România” ori cu numele unor sponsori, precum Penny, fără ca cineva să invoce Legea 75/1994.

Simboluri locale, nu mesaje ofensatoare

Steagul interzis la poarta stadionului nu conținea nicio imagine sau expresie jignitoare.
Pe el erau desenate Turnul lui Ștefan cel Mare, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – patronul și ocrotitorul orașului, a cărui zi e și Ziua Piatrei Neamț – și Muzeul de Artă.
Toate aceste simboluri reprezintă identitatea culturală a orașului. A interzice un asemenea steag înseamnă a refuza public exprimarea unei legături firești între comunitate, oraș și țară.

În alte țări, steagul și simbolurile naționale sunt motiv de mândrie, nu de interdicție

În Statele Unite, steagul și culorile naționale apar pe tricouri, eșarfe, șepci, bannere și afișe cu mesaje precum „USA” sau „Go Team USA”.
În Franța, fanii flutură steaguri albastre-alb-roșii cu texte ca „Allez les Bleus” sau logo-uri ale campaniilor naționale.
În Italia, Germania sau Marea Britanie, suporteri și branduri folosesc simbolurile drapelului pe materiale de susținere sau promovare fără ca cineva să le confunde cu drapelul oficial.
Nicăieri nu se consideră o ofensă față de stat faptul că oamenii își poartă culorile sau simbolurile naționale — dimpotrivă, e un semn de atașament și mândrie.

Concluzie editorială

CSM Ceahlăul are dreptate: ceea ce s-a întâmplat la Sfântu Gheorghe este un exces de zel alimentat de neînțelegerea legii.
Respectul față de simbolurile naționale nu înseamnă să le interzici, ci să le înțelegi și să le respecți sensul.

Instituţia Jandarmeriei este de fapt cea care a dezonorat grav — nu prin vreun gest individual, ci printr-o represiune abuzivă — haina militară.
În 10 august 2018, jandarmii care au intervenit la mitingul din Piaţa Victoriei nu au mai avut respect nici faţă de lege, nici faţă de onoarea militară, nici faţă de tratatele internaţionale şi au căsăpit, lovind de-a valma, sute de manifestanţi paşnici.
Imaginile care au fost văzute de o lume întreagă arătau „bombardieri în haină militară” care loveau chiar şi civili cu braţele ridicate – oameni care strigau „nu fac nimic, mă predau” –, o situaţie de neacceptat nici măcar în caz de război.

Rechizitoriul Parchetului militar, trimis în instanţă abia după cinci ani, arată clar disproporţia intervenţiei: 63 de grenade acustice, 489 grenade lacrimogene, 316 cartuşe cu gaze, 8 pulverizatoare de mare capacitate şi 168 pulverizatoare de mână au fost folosite împotriva civililor neînarmaţi.

Probabil că jandarmii cărora li s-a căşunat acum pe un nevinovat steag de galerie au fost formaţi de aceiaşi comandanţi din Jandarmeria Română implicaţi în Dosarul „10 August” — cei care, metaforic dar just, pot fi numiţi Comandanţi – Jandarmi – Criminali.

Daniel VINCA