Guvernul PSD-PNL – deși formal coaliția are patru formațiuni, decizia reală stă în mâinile celor două mari partide – oferă românilor încă o situație paradoxală: spune că nu mai sunt bani pentru rectificarea bugetară, dar continuă să alimenteze lunar conturile proprii prin subvenții record de la bugetul de stat.
Ministerele au solicitat suplimentări de peste 80 de miliarde de lei, însă Ministerul Finanțelor a reușit să colecteze doar 25 de miliarde, ceea ce lasă un gol de 55 de miliarde. În aceste condiții, rectificarea nu poate fi adoptată, iar oficiali din domenii cheie, precum Educația, avertizează că nu mai sunt bani pentru plata salariilor și burselor până la finalul anului.
Pe acest fundal tensionat, liderii celor două mari partide din coaliție transmit mesaje aparent ferme, dar evită să atingă subiectul sensibil al subvențiilor politice. Ilie Bolojan, premier și lider PNL, vorbește public despre necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare excesive, dar nu suflă nicio vorbă despre milioanele imorale direcționate lunar către partide, inclusiv al său. La rândul său, Sorin Grindeanu, șef PSD, președinte al Camerei Deputaților și, probabil, viitor premier prin rotație, pozează în apărător al bugetarilor, dar nu are nicio problemă să încaseze pentru partid sume controversate în plină criză de deficit.
Subvențiile, de la câteva milioane la sute de milioane
Cifrele arată limpede felul în care TOATE PARTIDELE s-au complăcut în tăceri complice când a fost vorba ca sume mari de bani să ajungă la dispoziţia exclusivă a şefilor lor:
-
în 2008, partidele primeau circa 8 milioane lei în total;
-
în 2018, după modificări legislative, subvențiile au explodat la aproximativ 170 milioane lei;
-
în 2024, partidele au primit 386 milioane lei, iar cu rambursările de campanie cheltuielile totale pentru politică au depășit 1 miliard de lei;
-
în prezent, lunar, partidele primesc împreună peste 19 milioane lei – de 26 de ori mai mult decât în 2016.
Cinci contradicții evidente
-
Disparitatea de priorități – Guvernul recunoaște că nu are bani pentru salarii și burse, dar menține fără probleme finanțarea generoasă a partidelor.
-
Potențial electoral și politici de echilibru – Deși subvențiile au fost create ca să reducă dependența de sponsori privați, creșterile spectaculoase consolidează partidele mari, PSD și PNL, care au deja puterea și resursele.
-
Transparență și responsabilitate – Sumele consistente cheltuite pe consultanță și publicitate sunt greu de urmărit, iar lipsa de transparență alimentează suspiciuni.
-
Sustenabilitate fiscală – România se luptă să reducă deficitul, dar „politica” rămâne la adăpost, fără să fie supusă acelorași tăieri ca restul cheltuielilor.
-
Povara pentru contribuabil – În timp ce oamenii plătesc taxe mai mari și se confruntă cu servicii publice subfinanțate, văd cum partidele primesc lunar sume uriașe, indiferent de criză.
Ipocrizia liderilor
Ceea ce deranjează și mai mult este ipocrizia celor care conduc. Ilie Bolojan predică austeritatea, dar nu include în ea propria formațiune și nici mecanismul subvențiilor politice. Sorin Grindeanu clamează solidaritate cu bugetarii, dar acceptă fără ezitare banii direcționați către partidul său ]n timp ce bugetarii sunt în risc major de a mai primi lefuri sau de a mai avea (unii dintre ei) joburi.
Rezultatul este un tablou paradoxal: statul spune că nu are resurse pentru cetățeni, dar pentru partide găsește mereu bani. Întrebarea care se ridică este simplă: cât timp vor mai accepta contribuabilii ca politica să fie „imună la criză” în timp ce lor li se cere permanent să strângă cureaua?
D.V.
