În după-amiaza, seara și noaptea de 13 ianuarie, în mai multe zone din județul Neamț se aude din nou sunetul urăturilor, al pașilor pe uliță și al obiceiurilor tradiționale de început de an. Pentru mii de credincioși ortodocși pe vechi, acesta este adevăratul Revelion — o sărbătoare trăită cu discreție, sens și continuitate, în comunități unde calendarul vechi continuă să facă parte din viața de zi cu zi.

Astfel de comunități se regăsesc în special în zonele Zănești – Roznov – Borlești – Piatra Șoimului – Podoleni, în aria Târgu Neamț – Crăcăoani, dar și în Piatra-Neamț, unde familiile își organizează viața religioasă și sărbătorile după calendarul iulian sau chiar după tradițiile proprii ale locului. În aceste locuri, Revelionul pe vechi nu este un moment izolat, ci o prelungire firească a valorilor de iarnă, păstrate prin oameni și prin relațiile dintre ei.

În județul Neamț sunt prezente și comunități de lipoveni, tradițional legați de spațiul religios rus, dar care trăiesc aici de generații, sunt integrate în viața locală și își sărbătoresc la rândul lor Anul Nou după calendarul vechi. În Piatra-Neamț funcționează și o biserică lipovenească, iar pentru credincioșii acestei tradiții, Revelionul pe vechi este o zi de rugăciune, întâlnire cu cei dragi și reflecție.

Pentru multe familii, sărbătoarea este marcată prin slujbe religioase, mese simple, urări spuse cu rost și prin păstrarea obiceiurilor Anului Nou. Urătura rămâne un element central al acestei tradiții, nu doar ca ritual, ci ca mesaj simbolic despre muncă, lumină și unitate. Un exemplu memorabil este urătura primită de la Preotul Roman Ciachir, de la Parohia III Zănești, unde slujirea se face după calendarul iulian:

„Porniți plugul, în grădină,
Să arăm pentru Lumină
Ca din bob de grâu să iasă
Pâine pentru Sfânta Masă.
…
Când era o sărbătoare
Toți mergeau la închinare
Și, spre seară, împreună,
Împleteau hora-cunună.
S-auzeau cântând mereu:
Cu noi este Dumnezeu!”

De-a lungul timpului, această aparentă „dublare a timpului” — Anul Nou oficial și Anul Nou pe vechi — a trecut de la a fi uneori un motiv de separare la a deveni, în multe comunități din Neamț, un motiv de comuniune. În satul Zănești, de exemplu, unde ortodocșii pe vechi au avut și au o pondere semnificativă, diferențele calendaristice au fost adesea depășite prin viața trăită împreună: prietenii, vecinătăți și, în unele cazuri, căsătorii între familii cu tradiții religioase diferite. Astfel, sărbătorile de iarnă sunt adesea trăite „de două ori”: cei pe vechi sunt invitați la mesele și urările de Crăciun și Anul Nou oficial ale rudelor pe nou, iar apoi cei pe nou participă la sărbătorile pe vechi ale prietenilor și familiei.

Explicația acestei diferențe de calendar își are originea într-o reformă a calendarului, când o parte a comunității ortodoxe a adoptat calendarul îndreptat, în timp ce alte comunități au ales să păstreze calendarul iulian. Dincolo de explicația tehnică, pentru cei care sărbătoresc Revelionul pe vechi, această alegere este o expresie a identității culturale, a continuității și a apartenenței.

Astfel, în timp ce pentru unii anul a început deja, pentru alții el începe abia acum. Iar în Neamț, acest lucru se vede și se aude: în urături, în vizite, în sărbători trăite de două ori și în oameni care au învățat că diferențele de calendar pot lega comunitățile, nu să le despartă.

D.V.