România cu două viteze / Dacă e joi, e Șerban Strătilă…

La începutul lunii februarie, președintele României a participat la reuniunea din Malta a liderilor europeni, un eveniment menit să pregătească aniversarea a 60 de ani de la înființarea Uniunii Europene care va avea loc în luna martie la Roma.

Temele  oficiale ale reuniunii: migrația, strategia post-Brexit și pregătirea evenimentului de la Roma,  nu au stârnit prea mult interesul mass-media de la noi, mult mai preocupată de așa-zisa dezbatere pe tema „justiției”, de luminițele , show-ul stradal și declarațiile demagogice pe tema statului de drept.

Bineînțeles, acele organisme de presă care preiau declarațiile unor lideri europeni precum Moise porunca divină, au ținut să menționeze dojana și urecheala la adresa guvernului român pe tema „anticorupției”, și însuși președintele României ne-a luminat după cum urmează:

 

„Poziţia României, pe care am exprimat-o în chestiunea migraţiei, este foarte bine cunoscută. Noi suntem dispuşi să ajutăm. Suntem dispuşi să ajutăm pe cei care sunt implicaţi în măsuri de securitate, care sunt implicaţi în măsuri de organizare, de sesiuni de training ş.a.m.d., dar am subliniat şi astăzi că este foarte important să mergem la cauzele migraţiei şi să ajutăm ţările de unde vin cei mai mulţi migranţi.

În partea a doua, relaţia Uniunea Europeană – Statele Unite ale Americii, toată lumea a fost de acord că este o relaţie tradiţional bună şi aşa trebuie s-o păstrăm. Pentru România, evident, această relaţie este foarte specială. Am subliniat de nenumărate ori că pentru România Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii este deosebit de important, este vital şi în acest context, sigur, poziţia României a fost în favoarea unui parteneriat puternic şi am toată convingerea că încolo de îndreptăm.

Lumea a vrut să ştie de la mine ce se întâmplă în România, cum evoluează situaţia şi nici nu aş putea să reiau toate discuţiile, ar dura mult mai mult, însă este important să se ştie că toţi sunt interesaţi, toţi sunt îngrijoraţi şi toţi speră ca România să facă tot ce se poate pentru a rămâne ferm pe calea statului de drept. Toţi au apreciat foarte mult faptul că românii au o voce puternică şi au rămas impresionaţi când le-am spus că sute de mii de români au ieşit în stradă pentru a protesta pentru statul de drept în România. Toţi, repet, toţi ar regreta profund dacă România ar face paşi care ar îndepărta-o de la statutul de stat de drept.”

Mi-am permis să citez aproape integral declarația oficială a d-lui președinte, nu atât pentru a sublinia ce a spus ci, mai ales, ceea ce nu ne-a spus despre discuțiile din Malta.

Cel mai important subiect a fost, în opinia mea, cel abordat de cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, care s-a pronunțat deschis în favoarea oficializării proiectului Europei cu două viteze, vorbind despre  „o Europă cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre să participe la același nivel de integrare“.

Pentru noi, românii, nu este deloc un concept nou, el fiind magnific ilustrat acum mai mult de 150 de ani de Grigore Alexandrescu în fabula „Câinele și cățelul”, cu poporul român în rolul cățelului Samurache:

„ Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.”

Sigur, îmi închipui că în lumea rafinată a diplomației europene nu pot exista astfel de dialoguri dar, lăsând gluma la o parte, lipsa totală de reacție a reprezentanților noștri față de punerea în discuție a însuși fundamentului Uniunii Europene e o dovadă de maximă iresponsabilitate!

Dl. Juncker , doamna Merkel și aliații lor ar dori un nucleu dur al Europei din zona euro cu putere de decizie asupra întregii Uniuni și o zonă tampon, periferică, formată din state care să nu adere niciodată la moneda unică, dar care să contribuie prin resursele naturale , umane și efortul comun de apărare la bunăstarea privilegiaților.

Statele din grupul de la Vișegrad – Cehia, Polonia, Ungaria și Slovacia- se opun vehement acestui concept dezintegrator, chiar dacă sunt supuse unor presiuni asemănătoare mecanismului MCV ori sunt puse la zid de multe ori, în mod nedrept, pentru decizii ce țin de politica națională în domenii precum justiția, energia ori sistemul bancar.

Se știe că românii sunt și acum, la 10 ani de la intrarea în UE, cei mai determinați susținători ai proiectului European, e drept, fără a-I cunoaște în totalitate implicațiile.Asta nu înseamnă , totuși, că trebuie să acceptăm la nesfârșit să fim cetățeni de mâna a doua a Europei și tot felul de discriminări precum MCV sau neincluderea în spațiul Schengen. Lupta politică internă ar trebui să se ducă exclusiv la noi, fără a da apă la moară acelor interese europene (legitime sau  nu ) care vizează menținerea țării noastre în postură de furnizoare de resurse naturale și  forță de muncă ieftină.

Europa „cu două viteze” este un concept la fel de periculos ca și „România cu două viteze” pe care o vedem astăzi căutându-și direcția în mod haotic.

Diferența majoră între cele două „concepte” este doar faptul că în Europa „vitezele” pot fi delimitate geografic, în timp ce în România,  încă nu!

Însă, gândiți-vă , dragi guvernanți, lideri politici și  cetățeni implicați, că, poate, nu mai e decât un pas până când un binevoitor ne va sugera și o delimitare pe hartă a „vitezelor” României?!

Serban STRATILA