Piața vrajbei noastre / Dacă e joi, e Șerban Strătilă

De o bună bucată de vreme, unul din subiectele cele mai fierbinți ale politicii locale este administrarea noii piețe din municipiul Piatra Neamț.

Primăria, Consiliul județean și partidele care decid în cele două instituții derulează un adevărat serial de conferințe de presă, declarații și acțiuni politice ,iar presa locală s-a implicat în această dispută prin abordări  diferite, dar care au ca numitor comun susținerea ideii de transparență și eficientizare a activității pieței centrale.

Deoarece am oarece experiență în „subtilitățile” politice locale și, de-a lungul vremii, am primit destule informații despre ce se întâmplă cu adevărat în spatele limbajului de lemn despre administrare, performanță și competență, îmi permit să exprim câteva constatări și , de ce nu, câteva sugestii pe acest subiect.

După cum se știe, „după lupte seculare”, noua piață s-a apropiat serios de momentul punerii în funcțiune.Pentru că e foarte important un start bun, responsabilii politici și administrativi locali au propus mai multe variante :social-democrații doresc încredințarea admnistrării prin licitație publică , iar primăria liberală ar dori să dea direct piața spre administrare societății URBAN SA , până la organizarea unei licitații.

Sigur, ambele variante au argumente puternice în susținere:licitația publică ar putea asigura un management performant și transparent, iar încredințarea directă către Urban are avantajul evident al demarării mai rapide a activității în noua piață.Aparent, din această dilemă, demnă de judecata regelui Solomon, este greu de ieșit, numai că istoria recentă a orașului nostru ne oferă, zic eu, destule indicii despre cum ar trebui acționat.

Poveștile despre managementul privat al bunului public  s-au răsuflat de mult.Sunt sute de exemple de „echipe manageriale” care nu s-au dovedit decât sinecuri ori, mai rău, instrumente ale jafului din banul public.Chiar societatea URBAN e un  exemplu edificator: a început prin a fi  un loc călduț și benefic pentru clienții politici, după care s-a transformat în „bidon” de rostogolire a investițiilor primăriei, în sursă de alimentare a campaniilor electorale și de îmbogățire necurată a unor „băieți deștepți”.Mai mult, cred că în mod deliberat a fost dirijată spre insolvență prin stabilirea unei redevențe cămătărești, scopul fiind falimentarea și împărțirea dirijată a activelor.Rechinii erau pregătiți să sfâșie prada, unii fiind deja prezenți, în urma unor manevre imobiliare dubioase, chiar în imediata vecinătate.

Adepții neo-liberalismului ar spune URBAN nu e o firmă privată și , dacă s-ar găsi un administrator privat, independent de primărie, lucrurile ar merge mai bine!Parțial sunt de acord, în sensul că lucrurile ar merge mai bine pentru administrator , care și-ar umfla binișor venitul administrând o investiție de milioane pentru care nu a scos un sfanț din buzunar.Nu e nicio garanție că piața administrată de un „privat” ar fi mai curată, mai cinstită cu producătorii adevărați și mai accesibilă pentru pietreni.Exemple sunt destule, și avem unul local în domeniul parcărilor publice…

Bine, dar atunci, care este soluția?!Din punctul meu de vedere, una singură:primăria trebuie să-și asume direct adminstrarea piețelor , prin intermediul unui departament specializat.Nu este  complicat, iar acest mecanism se poate aplica fără probleme și în domeniul parcărilor publice, a drumurilor și salubrității.Activele mai greu de administrat (de exemplu „Mall-ul” de la piață), trebuie ori vândute ori transformate în clădiri exclusiv pentru servicii publice fiindcă ,altfel, nu vor produce decât discuții interminabile și găuri în bugetul local.

Bineînțeles, nu e deloc simplu de desțelenit toată încrengătura de interese, cumetrii și clientelism care parazitează de ani buni serviciile publice din oraș, dar fără curajul de a „lua taurul de coarne”, ne vom confrunta la nesfârșit cu aceleași probleme.

Deoarece am intitulat articolul parafrazând titlul unei opere celebre a lui John Steinbeck, vreau să închei cu un citat din aceasta:  …“Banii nu numai că n-au suflet, dar n-au nici onoare sau memorie.” .. este constatarea lui Ethan Hawley, eroul principal al romanului.

Șerban STRĂTILĂ