Pe urmele Greciei / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

Nu e zi din săptămână în care să nu vedem la televizor câte un reprezentant al guvernării care, într-un amestec de  triumfalism și pseudo-competență,  ne arată cât de mult se vor mări salariile bugetarilor, cum vor avea „românii” pensii mai mari precum și ajutoare, burse și subvenții de tot felul.

Litoralul românesc va înflori ca urmare a acordării tichetelor de vacanță, iar studenții vor reuși să cunoască frumusețile patriei și toate cluburile „trendy” beneficiind de tichetele de tren gratuite (în orice perioadă și către orice destinație)!

Familiile celor care lucrează la stat vor avea un buget frumușel, de câteva mii de euro lunar, care le va permite să se relaxeze în vacanțele de Paște, Crăciun, de vară, 1 Mai, Rusalii, Sf. Andrei , 1 iunie, 15 August și 24 Ianuarie, dar și să-și achiziționeze locuințe și case de vacanță, autoturisme și bunuri diverse.

Sigur, nu e rău ca oamenii să câștige mai mult, iar în unele domenii precum învățământul preuniversitar și medicina chiar erau necesare măririle salariale, numai că tot acest morman de bani se aruncă de la buget fără nicio analiză despre eficiența anumitor instituții, fără o dimensionare corectă a aparatului bugetar și fără stabilirea unor criterii de performanță.

Au apărut chiar dihonii între diversele categorii de bugetari și  nu pot să nu-l amintesc pe vestitul agent Godină care se declară nemulțumit cu un salariu net de cca. 3.200 lei, în timp ce o asistentă medicală de la UPU câștigă 4.600 lei net, conform fluturașului postat de polițist.Personal, cred că dl. Godină nu ar trebui să  fie chiar așa revoltat , mai ales că dumnealui se va pensiona pe la 49 de ani cu o pensie „specială” de cel puțin 1.000 de euro, pe când asistenta de la UPU va mai munci încă vreo 12-13 ani peste această vârstă, pentru a plăti inclusiv pensia d-lui Godină…

Sigur, cititorii se vor întreba care e legătura între salarii, bugetari și Grecia, în afară de vacanțe, sirtaki și facebook.După mine, România se îndreaptă cu pași rapizi spre dezastrul financiar și economic prin  trece încă Grecia.La fel ca în România, politicienii greci de toate orientările au avut o rețetă imbatabilă de a ajunge și a se menține la putere:„mulțumirea” celor importanți în procesul electoral!La fel cum împărații romani își răsplăteau pretorienii, statul grec a acordat salarii generoase (chiar 14 anual!) administrației, a cheltuit imens cu armata (personal și dotări) și a instituit cel mai deșănțat sistem de pensii „speciale” din Europa.Mai mult, fondurile europene  au fost risipite pe proiecte de eficiență economică redusă , iar educația și cercetarea au fost total neglijate.

Rezultatul este cunoscut:Grecia trece printr-un dezastru economic și demografic, atenuat doar de marele noroc al amplasării geografice care a permis supraviețuirea pe baza veniturilor din turism.

România urmează aproape „copy-paste” acest scenariu, iar rezultatul nu poate fi decât același, sau mai rău!Motivele pentru care încă nu am ajuns în situație Greciei sunt doar două:datoria publică a țării nu a ajuns la nivelul celei din Grecia (am pornit de la „0” în 1990) și România nu este în zona Euro.Altfel, suntem angrenați în aceeași spirală diabolică a statului abuziv și ineficient, în care administrația lucrează pentru ea însăși și nu pentru cetățean.Politicienii sunt, la fel ca omologii lor greci, iresponsabili, de un populism deșănțat și total deconectați de interesul național.

Avem soluții de a ieși din acest marasm?!Părerea mea este că nu:politicienii și aparatul de stat sunt foarte mulțumiți, investitorii străini nu au nicio problemă atât timp cât sunt beneficiari ai unor avantaje imense, iar ceilalți, „fraierii” plătitori de taxe și impozite din sectorul privat, sunt copleșiți de greutățile cotidiene generate în mare parte de administrație.

De sute de ani trăim, de fapt, în același regim fanariot dat cu spoială democratică ori  comunistă după cum ne-au dictat alții.Așa că, dacă tot nu putem construi ceva mai bun, am putea  încerca să regăsim măcar la nivel individual solidaritatea și decența pierdute de mult de societate.

Şerban Strătilă