Om provenit dintr-o familie normală – nu bogată, nu excentrică – Dan Misăilă nu a visat în viaţa vieţilor lui că va avea… 4400 de neveste. Nu, nu vă speriaţi, nu e campionul naţional sau european al poligamiei, dar merită titlul de mai sus măcar din solidaritate masculină. Unii abia se descurcă cu una, dar 4400?

De fapt, cifra aceasta vine de la numărul de angajaţi pe care firma GES Security îi are în acest moment. De fapt, nu sunt 4400 ci cu câţiva mai mulţi, dar am rotunjit că aşa dă bine în titlu…

Fiind vorba de o firmă de pază, normal că marea majoritate a angajaţilor sunt de sex bărbătesc aşa că cifra uluitoare de neveste vine, de fapt, de la aceştia. Ştiţi cum se spune, un angajat înseamnă o leafă care, în cele mai multe cazuri e singura sursă de trai a unei familii. În orice familie găsim, de obicei, pe ea, soţia, doamna sau şefa casei. O spun studiile specialiştilor care arată că, în fapt, deciziile de cheltuire a banului în familie vin de la soţie cam 65%, de la copii vreo 25%, el, “cocoşul” fiind cu decizia reală doar pe restul de 10%.

Aşa că Dan Misăilă, acţionarul de la GES are, la figurat desigur, nu doar patrimoniul uneia din cele mai cunoscute firme de servicii de pază şi securitate din România ci este omul care dând atâtea salarii este furnizorul veniturilor pe care tot atâtea soţii le gestionează pentru tot ceea ce înseamnă, în ziua de azi, cheltuielile dintr-o casă…

Taxe la stat? Fără număr!…

Dincolo de salarii, de cifra de 4400 de angajaţi, GES Security are, în continuare, sediul social la Piatra Neamţ şi pe cel economico-administrativ la Bucureşti. Are filiale (puncte de lucru) în toate judeţele ţării, pentru că printre clienţi – alături de firma care administrează Metroul, beneficiar de top, pe care orice concurent şi l-ar dori în portofoliu – sunt şi bănci (BCR, BRD, CEC) care au sucursale în toate judeţele. Aşa că dacă punem câte un director zonal pe judeţ, plus staff-ul firmei (cu componentele management, tehnic, financiar, organizatoric) dă şi un număr impresionant de directori. “Vreo 60 de şefi şi directori. Eu le sunt doar coleg, ei conduc, ei organizează, eu doar încerc să asigur tot ce trebuie pentru ca treaba să meargă bine”, spune Misăilă care, în faţa reporterului, o face pe modestul.

Recunoaşte că nu ştie pe de rost cifre exacte, pe toate, aşa că dacă e cazul, mai dă telefoane. Însă, dintr-o răsuflare, recită cifrele de bază: “Cifra de afaceri pe primele 6 luni din acest an, a fost de 47 de milioane de lei. Din aceştia, am plătit taxe şi impozite la stat peste 4,5 milioane de euro”. E vorba de impozitele aferente salariilor, de TVA, dar la suma de mai sus, la finele anului, se va adăuga şi “bucuria” impozitului pe profit.

E un obsedat al idei de dotări. De fapt, spre asta merg şi creditele luate de firmă: echipamente, dotări, tehnică. “La acest moment, parcul auto GES numără peste 300 de maşini aflate în circulaţie, în bună stare de funcţionare, marea majoritate cam noi-nouţe. Dintre acestea, 90 sunt maşini blindate, de transport valori”, spune bossul de la GES.

Mai dă exemple de cifre care au o anume rezonanţă: 2000 de telefoane de serviciu, deci cam pentru jumătate din angajaţi. “Numai la o firmă de telefonie mobilă – pot să-i spun numele? – deci numai la Vodafone, dăm lunar, vreo 500 de milioane de lei vechi. Pe combustibil cheltuim, tot lunar, 100.000 de euro”.

Operaţii, spitale, înmormântări…

Ca la orice firmă, când familiile trec prin situaţii deosebite, proprii angajaţi îşi iau inima în dinţi şi apelează la şefi. Cele mai multe probleme de acest fel ţin de solicitarea unor împrumuturi pentru cazuri de boală, operaţii, decese în familie. “Aş minţi dacă aş spune că toate au fost rezolvate, nici nu ajung toate la mine, doar v-am spus câţi directori sunt. Dar cele unde putem da o mână de ajutor sunt rezolvate. Ştim toţi ce înseamnă un necaz în familie…”.

Se mai întreabă unii din firmă – când văd câţi bani se duc pe impozite, adică la Sănătate, Educaţie etc – de ce asiguratul trebuie să mai plătească, de ce învăţământul gratuit prin lege stoarce bani de la părinţi… dar se întreabă şi-şi răspund singuri…

Lefurile? Ca în România, de la minim pe economie pentru paznicul aflat în post fix, la început de carieră până la sume mai mari, conforme cu gradul de răspundere. Of-ul e altul: “Da, au fost şi la noi întârzieri la salarii. Chiar şi de o lună, din păcate. Regula în firmă – altfel nu am fi supravieţuit – este că prima prioritate sunt dările la stat. La rândul nostru trebuie să încasăm bani de la clienţi, au şi ei sincope, nu putem tăia nici alte cheltuieli cum ar fi combustibilul că nu mai pot merge în teren maşinile de intervenţie şi, din aceste calcule păcătoase care pun pe primul plan ideea ca firma să existe şi mâine, uneori, cel defavorizat e salariatul. Şi, recunosc, cei la care am întins mai mult coarda – dar au fost momente în care nu au fost soluţii – sunt cei din Neamţ, cei din Moldova, cei mai aproape de casă. Oamenii au înţeles în general situaţia, poate şi pentru că nici alte oferte nu aveau, dar aveau încredere că rezolvăm problema. Ştiu, nu e ok, de asta încercăm mereu să eficientizăm costurile, să nu fie bani cheltuiţi aiurea…”.

Oprit la un meci de fotbal… de propriul angajat

Ca patron cu angajaţi împrăştiaţi în toată ţara, care-şi au proprii şefi direcţi, a avut şi episoade haioase. A fost întrebat şi dacă a cumpărat franciza de la şeful de la Bucureşti, cuiva nevenindu-i a crede că, de fapt, GES îşi are rădăcinile într-un judeţ din Moldova.

Dar cea mai faină fază a fost acum vreun an: “Eram cu un prieten, tot din Neamţ, domnul Boghian de la FC Ceahlăul, în Bucureşti şi ne-am hotărât să mergem la un meci în care juca Dinamo. La intrările în stadion, şi agenţi de la GES. Dau să intru, mă opreşte unul, îi spun cine sunt, mă măsoară din cap până în picioare şi îmi face semn să aştept. A dat un telefon sau prin staţie la un şef de dispozitiv, ăla a întrebat mai departe şi, după câteva minute de aşteptare, mi-a zis <<Poftiţi, şeful!, dar astea sunt regulile, trebuia să vă verific că nu vă cunoşteam>>. Nu m-am supărat, de ce să mă supăr? Omul respecta nişte reguli, a verificat aşa cum spun procedurile, de unde să mă ştie, doar nu a văzut afişe cu mine pe stâlpi?…”

Controale, dedicaţii? Fără număr!

O firmă cu aşa cuprindere e firesc să nu fie scutită de controalele instituţiilor statului. Nu ştii sigur niciodată, dar parcă uneori îţi mai aduci aminte de o privire piezişă a unuia în faţa căruia ai câştigat un contract, o licitaţie. “Controalele sunt bune, ne ajută să nu greşim”, răspunde strategic Misăilă când e întrebat de subiect.

Şi, cu siguranţă, vor mai fi, fără număr chiar, pentru că o firmă de anvergură naţională, dezvoltată de la Neamţ, “din fundul Moldovei”, cum spun unii Mitici din Bucureşti, stârneşte inerentele invidii. Iar concurenţa de pe piaţa serviciilor de pază şi securitate nu este deloc una tip “agheazmă”, presa centrală desenând în numeroase rânduri legăturile între acţionariatul unor firme de profil şi generali în rezervă de prin diverse instituţii pe cât de militarizate, pe atât de importante.

Şi la acest subiect, al rubedeniilor cu galoane de la concurenţă, Misăilă e la fel de… neştiutor: “Nu ştiu, e treaba lor asta. Pe noi, în firma noastră ne interesează ce facem noi, totul să fie legal, controalele să vină, să plece şi toată lumea să doarmă liniştită noaptea acasă…”.

Daniel VINCA / A