O lecție de realpolitik / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

coperta vestitori stratilaZilele trecute a apărut în media centrală o știre despre vizita la București a domnului George Friedman, fondatorul publicației  „Geopolitical Futures” și mentor al grupului american de analiză „Stratfor”.Acest gen de organizații reunesc specialiști reputați din diverse domenii – sociologi, economiști, militari, experți în relații internaționale- și, fără îndoială, îndeplinesc și rolul de a transmite anumite mesaje și pe o altă cale decât cea oficială.Tocmai de aceea cred că este foarte important să fim atenți la acest gen de mesaje, chiar dacă  la noi fac audiență mai mare  relatările despre înmormântarea lui Fane Spoitoru sau despre biografia ne-romanțată  a lui Marian Munteanu.

Astfel, dl. Friedman  spune la o conferință în București că: „România are două mari provocări: dependenţa de Uniunea Europeană în ceea ce priveşte finanţarea şi strategia şi lipsa de încredere în propriile forţe, vizibilă mai ales la elitele din ţară

Perfect adevărat, numai că această „lipsă de încredere a elitelor ” a fost alimentată și de practica dispozițiilor venite prin intermediul „ambasadelor”, ori de „indicațiile prețioase”  venite de la Bruxelles.Și atitudinea de a aștepta „para mălăiață” de la UE a fost sesizată perfect de dl. Friedman care ne sugerează să ne stabilim și propriile strategii, pe banii noștri și folosind resursele umane și naturale de care dispunem.

Expertul american ne mai arată și unele direcții de acțiune pentru businessul românesc :Balcanii, Mediterana de Est, Ucraina, în spiritul zicalei de a „nu pune toate ouăle într-un singur coș”.Totodată, este de părere că nu trebuie să ne bazăm pe exportul de energie pentru dezvoltare, iar sistemul bancar ar trebui stimulat să finanțeze firmele mici și mijlocii.

Toate acestea sunt lucruri de bun simț pe care cei care ne conduc ar trebui să le aibă permanent în minte și în agendă, să priceapă faptul că ei sunt puși în funcție să apere interesele poporului român, nu ale grupurilor de interese ori ale capitalului străin.

Însă , poate mai interesante decât cele expuse în cadrul conferinței sunt cele scrise de dl. George Friedman într-un articol după vizita la București.

În acest articol se vorbește despre situația geopolitică din zona de tampon dintre Rusia și NATO, despre faptul că România este un aliat important al SUA în acest joc la nivel înalt, și despre așteptările americane de întărire a cooperării economice cu țara noastră.Finalul articolului este însă unul care ar trebui să ne pună pe gânduri  și chiar să ne trezească din această stare de hipnoză politică și diplomatică în care ne aflăm de mulți ani.

Astfel , dl. George Friedman conchide:„ Realitatea creează politici. Politicile nu creează realități. Deci, în cele din urmă, nu contează că românii se concentrează asupra UE și că americanii nu sunt deloc concentrați pe România. Realitatea (n.a.prezenței, relației cu…)  Rusiei determină această relație.”

Cu alte cuvinte, dacă România nu izbutește să se impună ca un partener coerent și puternic al SUA –nu numai  militar, dar și economic și politic-, riscă să devină doar un capitol pe masa negocierilor care se poartă permanent între marile puteri.

Personal, cred că numai un proiect de țară asumat de întreg spectrul politic -cu bună-credință și fermitate – ne poate crea o poziție geostrategică puternică.Acest proiect trebuie să se bazeze pe demnitate, competență și asumarea răspunderii, nu pe bâjbâielile unor funcționari de la Bruxelles  aflați în concediu fără plată .

Şerban Strătilă

P.S.Pentru claritate, atașez și textul original în limba engleză:

„Reality creates policies. Policies don’t create reality. So in the end, it doesn’t matter that the Romanians are focused on the EU and that Americans are not at all focused on Romania. The reality of Russia defines this relationship.”