Moldova, încotro?! / Dacă e joi, e Şerban Strătilă…

coperta-vestitori-stratilaÎn urmă cu câteva ore am aflat din presă că liderul așa-zisei „Republici Transnistrene” a emis un decret prin care vrea să pună în practică rezultatele unui referendum desfășurat prin 2006,conform căruia 97% dintre locuitorii Transnistriei au votat pentru alipirea la Federația Rusă.

Deși decretul a fost emis ieri, 7.09.2016, nu am văzut până acum nicio reacție oficială a oficialilor noștri, ocupați, probabil, cu multe activități foarte importante.Nu vreau să intru pe panta unui discurs patriotard și nici sentimentalist, dar cred că ceea ce se petrece în Republica Moldova ne interesează foarte mult și pe noi, cetățenii români de dincoace la Prut.

Este clar că, în acest moment, Republica Moldova se află într-o zonă-tampon foarte fierbinte situată între Uniunea Europeană și interesele Rusiei.În plus, în Moldova se manifestă și o puternică prezență americană, atât în planul colaborării militare, cât și în domeniul economic.Pentru cine nu știe, SUA au finanțat printr-un program nerambursabil de vreo 250 milioane dolari proiecte de infrastructură foarte importante.Toate aceste interese externe, plus presiunile Moscovei se suprapun  unui mediu politic și social foarte agitat,marcat de frauda bancară de 1 miliard de dolari  și de apropierea alegerilor directe pentru președintele Republicii.

Pentru că în ultima perioadă am călătorit de  câteva ori la Chișinău și am avut ocazia de discuta atât cu prieteni moldoveni dar și cu alți oameni pe stradă, în taxi, etc., cred că am început să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în țara soră.

Unii patrioți de tinichea au sărit de trei metri în sus când profesorul Lucian Boia de la Cluj a aprobat (în parte) declarațiile ambasadorului SUA la Chișinău cu privire la destinele separate ale României și Moldovei.Sigur, profesorul Boia a exagerat- probabil voit- iar ambasadorul Pettit  a fost total insensibil la istoria tristă a moldovenilor de peste Prut supuși cu forța de Imperiul Rus și apoi de cel sovietic.Totuși, problemele nu se rezolvă „lătrând prin gard” sau „peste Nistru” , ci ținând seama de realitățile moldovenești.

Chiar dacă populația de origine română reprezintă 71,5 % din total, există  puternice minorități, ucraineană (11,23%) și rusă (9,39%), concentrate în special în orașele Chișinău și Bălți și peste Nistru.Mai există și o regiune găgăuză în sudul țării , ceea ce complică destul de mult tabloul etnico-geografic.Știm foarte bine care sunt sensibilitățile Uniunii Europene cu privire la problematica minorităților naționale așa că nu trebuie să ne mire semnalele tot mai puternice dinspre UE cu privire la posibila federalizare a Republicii Moldova.

În tot acest context complicat, ce fac autoritățile române?!Dincolo de acordarea cetățeniei române unui număr foarte mare de cetățeni moldoveni și de programele de studii oferite elevilor și studenților, sprijinul românesc pentru Moldova este, mai degrabă, din vorbe!Nu s-a finalizat gazoductul Iași-Chișinău, nu există legături de transport moderne între cele două țări, iar punctele de trecere a frontierei sunt o bătaie de joc și pentru cetățenii români și pentru moldoveni.Nici măcar la nivel de simboluri nu stăm mai bine, atâta timp cât la aniversarea de 25 a Republicii Moldova nu au fost prezenți nici președintele și nici premierul României!

Având în vedere toate acestea, cât și multe altele pe care nu am avut cum să le  descriu, nu e de mirare că mulți cetățeni moldoveni sunt foarte circumspecți față de aderarea la UE, ca să nu mai vorbim  de ipotetica unire cu România.Ocupația rusească a lăsat urme adânci, atât în societate cât și în mentalul colectiv al moldovenilor care chiar nu își doresc un nou „stăpân”, ci ar prefera un drum propriu spre democratizare și prosperitate.Noi, cei din România, ar trebui să înțelegem această aspirație și să-i atragem spre noi cu programe de colaborare economică și culturală deschise tuturor,indiferent de naționalitate, să creăm condiții civilizate de trecere a frontierei și să ne abținem de la orice manifestare publică ce ar crea dezbinare la Chișinău!

Trecutul istoric al Republicii Moldova din ultimii 200 de ani este marcat de suferințele îndurate de oamenii de acolo, dar prezentul oferă și multe oportunități care ar putea fi valorificate cu inteligență și patriotism.În mod sigur nouă, românilor și moldovenilor deopotrivă, ne-ar fi mult mai bine să trăim în  țări care să fie punți de legătură între culturi și economii diferite și nu zone tampon de ciocnire a intereselor marilor puteri…

Şerban STRĂTILĂ

2 thoughts on “Moldova, încotro?! / Dacă e joi, e Şerban Strătilă…

  1. Dar Moldova dintre Prut si Carpati incotro?Mai prezinta vreun interes pentru Bucuresti sau este o povara de care trebuie sa se debaraseze?

  2. Moldova dintre Prut si Carpati e buna doar sa aduca voturi smecherilor de la Bucuresti si forta de munca ieftina pentru multinationale!