FOTO Ce nebunie a fost sâmbătă seara la Dacia Panoramic! 650 de spectatori la premiera „Cinema MON AMOUR”

Seara de sâmbătă ar putea rămâne în istoria Neamţului drept momentul reînvierii din propria cenuşă a cinematografului „Panoramic” de altă dată, numit mai nou şi „Dacia”…

650 de oameni au urmărit de la ora 17 premiera filmului „Cinema MON AMOUR”, un film care, pe fond atinge problematica decăderii infrastructurii cinematografice româneşti post decembriste, iar ca subiect concret tratează chinul şi zbaterile unui personaj real, nemţeanul Victor Purice, identificat cu istoria cinematografului Panoramic.

Poate şi de aceea nu a fost vorba de o simplă premieră ci de un film în care personajul era „unul de-al nostru” care-şi juca propriul rol, imaginile şi replicile fiind, de fapt, propria viaţă.

Mai jos, descrierea tehnică însoţită de fotografii, a ceea ce s-a întâmplat sâmbătă seara la Dacia Panoramic:

18.40 – Sunt deja veniţi vreo 50 de spectatori. Într-un colţ al holului, trioul regizor-monteur-cameraman urmăreşte valurile de spectatori care tot vin…

18.45 – Regizorul nemţean Andrei Dăscălescu stă de vorbă ba cu voluntari, ba cu cunoştinţe. Victor Purice e încă invizibil… În sală lumea se aşează pe locuri, auzi câte o replică de autoîncurajare: „Dar nu e chiar atât de frig pe cât mă aşteptam”.

18.46 – Apare şi Victor Purice. Şi face, ca mirele, oficiile de primire. Amici, cunoştinţe, oameni din administraţie, oameni de cultură vin şi-i strâng mâna

18.48 – Îşi face apariţia şi primarul Chitic. Imediat apare şi noul director RADEF, cel care a promis că instalaţia de la Cinema Patria din Bucureşti va ajunge la Piatra Neamţ

18.50 Deja mai mult de jumătate din sală este plină. Ba, unii care au venit mai devreme, după ce şi-au ocupat locurile, se bucură şi de o pauză de ţigară.

18.55 Deja se tot vine în valuri. Sala e ocupată total. Oamenii încep să aplaude, semn că sunt pregătiţi.

18.58 Trioul producătorilor afişează calm. Victor Purice se agită de zor, mai apar cîţiva spectatori, îi întâmpină, îi conduce la locuri.

19.00 Sala – umplută la maximum – freamătă. Spectatorii aplaudă cerând să înceapă filmul.

19.01 Se stinge lumina. Se aprinde un refelector în cadrul căruia apar Andrei Dăscălescu şi o voluntară din cadrul Proiectulelor „Filmul de Piatră” şi „Salavaţi Cinema Dacia Panoramic”. Cei doi prezintă epopeea care a dus la ideea acestui film.

19.07 Lumina se stinge de tot. Pe ecran începe filmul. Aplauze în sală…
19.08 – 20.20 Rulează filmul. Actori şi personaje, Victor Purice şi cei 3 colegi care de ani de zile, fără bani, în frig, în lipsuri. Cei 4 eroi apar în diverse ipostaze: depănînd amintiri lângă role de film, dând cu mopul, cârpind instalaţii, mâncând cartofi cu gogonele murate… Plus monologuri ale lui Purice, plus copii care cântă la chitară, plus multe altele care trebuie, musai, văzute…

În tot acest timp, Victor şi echipa de producţie au stat mai mult în hol, savurând, prin pereţi murmurul sălii, aplauzele, anticipând scenele care urmează şi întrebându-se cum va reacţiona sala.

20.21 – Se aprinde lumina. Acelaşi M.C., Andrei Dăscălescu, invită lângă el echipa formată din producători şi personaje (Vezi AICI – ). Apoi, în hol, felicitări, fotografii…

A fost un film în care actorii şi-au jucat propriile roluri. Un film aflat pe sârma subţire dintre documentar şi artistic, o poveste reală despre nişte oameni şi o idee: Cinema, MON AMOUR!

Daniel Vinca

cop cinema mon amour