Fără patimă despre „Brexit” / Plumbul zilei

Am așteptat și eu cu mult interes rezultatul referendumului din Marea Britanie cu privire la rămanerea sau nu în cadrul Uniunii Europene.Acesta este și motivul pentru care am întârziat cu o zi transmiterea acestui text, dar cred că este într-adevăr un subiect de mare interes inclusiv pentru noi, românii.

În primul rând vreau să spun că eu nu am crezut că britanicii vor vota pentru ieșirea din UE, cu toate că eram sigur că va fi un rezultat strâns.Nu m-am luat după sondajele de opinie care, oricum, au fost contradictorii iar  în ultimele zile chiar manipulatoare, ci m-am bazat pe vocația europeană, chiar cosmopolită, a tineretului britanic  și pe importanta susținere pentru tabăra „unionistă” venită din provincii istorice precum Scoția și Irlanda de Nord.

Ceea ce nu am luat în calcul și se pare că nu au conștientizat nici liderii politici de la guvernare din Marea Britanie,  este faptul că Anglia nu este formată doar din tinerii dinamici și din City-ul londonez, ci există o Anglie mult mai profundă, mai legată de tradiție și mult mai sensibilă la comportamentul infatuat și uneori nedemocratic al liderilor europeni.

Nu cred că voturile populiștilor reprezentați de bufoni politici de genul lui Nigel Farage au fost decisive în acest referendum, ci voturile clasei de mijloc din comunitățile mai  mici și ale tradiționaliștilor (în sensul bun) care înțeleg și respectă valorile esențiale ale democrației.

Am văzut că dl. Băsescu – care a pronosticat un rezultat de 7 procente în favoarea rămânerii în UE- îl condamna pe dl. Cameron fiindcă a organizat acest referendum.Mai lipsea puțin și urla că a fost o lovitură de stat și că referendumul nu ar trebui validat fiindcă nu s-au prezentat la vot 100 % dintre electori!Personal consider că dl. Cameron a procedat corect, chiar dacă aparent neinspirat, organizând acest referendum.Motivele ar fi două, și amândouă de principiu: în primul rând a promis că îl va organiza, deci trebuia să se țină de cuvânt, iar în al doilea rând, un om de stat trebuie să cunoască în mod clar dacă ideile sale de bază sunt sau nu susținute de majoritatea cetățenilor.

Altfel spus, metoda românească și întâlnită și pe la Bruxelles de a te agăța cu ghearele de putere nu este una agreată în politica britanică.

Un alt aspect care nu a fost foarte discutat a fost atitudinea demnă a Reginei Elisabeta a II-a, care nu a dorit să se implice, nici măcar indirect, în campania pentru referendum.Inițial m-am gândit că totuși ar fi trebuit să aibă o opinie, dar pe urmă mi-am dat seama că regalitatea britanică este simbolul și garanția instituțiilor democratice și nu de acum, ci de sute de ani!În acest sens, orice încurajare pentru o parte sau alta ar fi dus la dezbinare, indiferent de rezultatul final.

În fine, sper ca acest referendum să fie un duș rece pentru birocrații de la Bruxelles care, la adăpostul salariilor grase și a altor privilegii, au luat deseori decizii abuzive (vezi cazul MCV și presiunile asupra României la referendumul din 2012) sau neinspirate în domeniul politicilor economice, fiscale ori a relațiilor internaționale.Chiar dacă Marii Britanii i s-au acceptat (în mod incorect) anumite derogări de la normele europene în domeniul financiar și social, se pare că nu a fost suficient pentru a convinge nucleul dur al taberei Brexit.De fapt, acest electorat  a perceput măsurile respective ca pe o încercare de mită electorală și a sancționat, totodată, abdicarea de la principii și duplicitatea elitei europene.

Nu mă bucur în niciun fel de ieșirea Marii Britanii din UE, dar sper ca acesta să fie un semnal pentru liderii europeni că Europa nu poate fi una cu două viteze și cu cetățeni de mai multe categorii.Dacă se va înțelege acest lucru în mod real, Uniunea are șanse de consolidare.Dacă nu, tendințele centrifuge se vor accentua și vom asista în curând și la alte plecări.

Eu unul nu agreez corul „bocitoarelor” ieșirii britanicilor din UE  care văd în asta o  abdicare de la valorile europene sau , mai nou, ca pe o mare bucurie pentru Rusia și Putin.

Dimpotirivă, consider că Marea Britanie, în întregul ei, a dat o lecție de democrație care înseamnă exprimarea liberă, deschisă și corectă a opiniilor, fie că acestea convin sau nu liderilor vremelnici.

Și pentru că în ziua precedentă votului au fost prezentate opiniile diferitelor personalități britanice cu privire la referendum, nu pot să nu menționez că David Beckham s-a pronunțat pentru rămânerea în UE, în timp ce marele actor Michael Caine a avut o opinie diferită.

Putem să-i condamnăm pe englezi pentru că l-au preferat pe Michael Caine lui David Beckham?!