De la  simbol la candidatură / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

coperta vestitori stratilaCandidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei nu este chiar atât de surprinzătoare pentru cei care au urmărit „fenomenul” politic în ultimii ani.

Parlamentul, partidele politice, politicienii inșiși, au ajuns la cele mai mici cote de încredere publică din 1990 încoace. Acest lucru se datorează  prestației publice a multor lideri politici, dar și unei adevărate cruciade media și a așa-zisei „societăți civile” duse sub stindardul „curățirii clasei politice” și a „reformei morale”.

Nimeni nu spune că nu trebuie sancționate abaterile de la lege, dar s-a ajuns să fie de „bonton” să înjuri la grămadă parlamentul și parlamentarii, primarii și consilierii, în general pe toți aceia care își asumă o activitate politică.

Cei care ajung în anumite funcții susținuți de partide – președintele țării, membri ai guvernului, funcționari publici,unii primari, etc.- fac tot ce pot pentru a se debarasa de „balastul” ideologic , pozează în apolitici și fug ca dracul de tămâie  (sau precum „coruptul” de DNA) de orice asumare a unor propuneri venite din zona politică.

S-a ajuns astfel ca Parlamentul  să fie doar o masă de manevră la îndemâna executivului , președinției sau a altor forțe mai puțin transparente , iar parlamentarii să caute soluții de supraviețuire individuale în loc să contribuie la dezbaterea internă din partide.

Administrația locală funcționează cam la fel- cu primari ce se consideră aleși de popor drept pentru care consiliul local e doar un accesoriu de vot, și  consilieri care în loc să vegheze la binele comunității se  grăbesc să își rezolve micile interese personale.

Astfel, legea alegerii primarilor din primul tur a creat culoarul pentru aducerea în fața electoratului a unor oameni de imagine, fără asumare politică, eventual  cu un puternic discurs „anti-sistem”.

Marian Munteanu a fost unul din liderii Pieței Universității , unul dintre aceia care au protestat împotriva confiscării Revoluției de către Frontul Salvării Naționale transformat peste noapte în partid politic.

Figura domniei-sale din acea vreme, aproape mesianică, i-a determinat pe unii lideri PNL să îi propună candidatura la primăria bucureșteană , dorindu-se probabil atragerea de voturi din afara bazinului propriului partid.

Poate fi o strategie cu succes electoral, dar rămâne de văzut în ce măsură un personaj de imagine al luptei pentru drepturi democratice poate acoperi sărăcia de idei și fuga de răspundere a factorului politic.

În sport, dar și în politica de anvergură, funcționează acea lege nescrisă a retragerii în plină glorie.

Din această perspectivă, vom asista fie la nașterea unui mare om politic, fie la căderea în derizoriu a încă unui simbol..

3 thoughts on “De la  simbol la candidatură / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

  1. Si totusi sa pui un posibil bolnav psihic pe post de candidat la primaria capitalei nu ne arata decat ca PNL-ul nu are lideri. Deloc. Ati vazut emisiunea de la Antena 3 cu individul asta? I-ati ascultat discursul? Luati de aici ce zic si altii despre individ: http://www.stiripesurse.ro/momente-halucinante-la-antena-3-cu-marian-munteanu_990607.html
    sau, ca sa va faceti o parere proprie:
    http://www.stiripesurse.ro/imaginile-halucinante-cu-marian-munteanu-la-antena-3-video_990665.html

    P.S. Sa folosesti in aceeasi propozitie „mesianic” si „Marian Munteanu” e de-a dreptul blasfemie. Sau disciplina de partid, pentru ca, nu-i asa, daca Blaga spune ca portocaliul e galben, toti liberalii sar sa demonstreze stiintific ca asa este…

  2. Daca Romania nu mai are personalitati care pot deveni redutabil politicieni ,este foarte grav!Se duce totul de rapa!