Deși subiectele fierbinți al acestor zile sunt proiectul de lege pentru grațiere , modificările Codului Penal și manifestările din țară legate de acestea, aș fi vrut să abordez astăzi alte teme mai importante, cred eu, pentru viața noastră de zi cu zi.

Însă, un articol postat pe site-ul care îmi găzduiește cu amabilitate opiniile, m-a făcut să renunț la tema fiscalității și să trag un semnal de alarmă asupra răspândirii unor mentalități cu totul nepotrivite zilelor în care trăim.

Din respectiva postare am aflat că un distins reprezentant al „societății civile”, dl.Andrei Carabelea, a obținut „autorizarea” de a protesta „ până la:
– căderea Guvernului
– dizolvarea PSD
– dizolvarea Parlamentului
– demiterea Avocatului Poporului
– reformarea CNA și desființarea posturilor Antena 3 și România TV”.

Înțeleg dorința domnului Carabelea pentru căderea Guvernului, deși nu e clar dacă aceasta s-ar putea produce prin demisie sau arestare „in corpore”.

Fiecare cetățean poate avea o opțiune politică pe care este (încă) liber să o exprime, dar a solicita dizolvarea unui partid politic  este o chestiune în care ar trebui să se manifeste mai multă responsabilitate.Curtea Constituțională poate lua o asemenea decizie, dar numai dacă o formațiune politică ar încălca grav Constituția,ceea ce , din fericire, încă nu e cazul în România.Bineînțeles, există și variantele auto-dizolvării sau a „comasării” cu alt partid, dar nu cred că dl. Carabelea s-a gândit, de exemplu, la o fuziune între PSD și PACT.

Următoarea cerință a energicului activist  se înscrie  în aceeași notă de infantilism civic și se bazează, evident, pe lipsa de încredere publică a instituției Parlamentului.Sunt convins că nu se referă la dizolvarea ca urmare a imposibilității formării unei majorități ,ci la o acțiune asemănătoare aceleia prin care țarul Nicolae al II-lea a dizolvat Duma de stat rusă la începutul secolului al XX-lea.Problema e că președintele României nu e țar, iar România nu este, deocamdată, o monarhie autocrată!

Cât despre Avocatul Poporului, acesta poate fi demis doar de Parlament, deci dl. Carabelea va protesta probabil, până când va convinge majoritatea parlamentară să ia această decizie.

Problema cea mai mare este, însă, ultima revendicare, cea legată de desființarea unor posturi de televiziune!Nu sunt deloc fanul uneia din televiziunile menționate, iar pe cealaltă o urmăresc prin metoda „butonării”.Însă, nu pot să nu mă revolt văzând că, la 27 de ani de la Revoluție, se permite proferarea în spațiul public a unor opinii  împotriva dreptului la liberă exprimare, garantat de Constituție după cum urmează:

„ Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.”

Aș putea da mai multe exemple despre modul în care Legea fundamentală consfințește drepturile și libertățile individuale, dar mă tem că puterea de înțelegere a „adrisantului” nu o depășește pe cea a lui Ghiță Pristanda rostind celebra replică :„Curat constituțional”.

Totuși, sesisez autorităților în drept faptul că ar trebui să sancționeze derapajele de la principiile statului de drept fiindcă, altfel, vor prolifera acești corifei ai totalitarismului care vor atrage alături de ei  mulți oameni de bună-credință, dar mai puțin atenți la pericolul ascuns al lozincilor populiste.

Nu sunt nicidecum un simpatizant al PSD și cred că unele prevederi din ordonanțele cu pricina sunt discutabile, dar principiile democratice trebuie susținute necondiționat, indiferent de simpatii ori antipatii politice ori personale.

Trebuie să ne trezim din această „noapte a minții”, în care cei care trebuie să aplice legea au pretenția să o și facă, iar  votul popular este călcat în picioare de cei ce se cred veșnici în funcții.

Altfel, ne vom întoarce la vremurile „de tristă amintire” în care „o țară de neștiutori era condusă de un atoateștiutor ”, după cum se exprima un cunoscut redactor al postului Europa Liberă…

P.S.Totuși, în această mare de dezinformare, iresponsabilitate și ticăloșie există persoane oneste și competente care au curajul de a spune lucrurilor pe nume!Doamna judecătoare Gabriela Baltag, membră CSM din partea Asociației Magistraților din România, este un exemplu de  profesionalism, decență și verticalitate și vreau să o asigur pe această cale de întreaga mea considerație și apreciere pentru activitatea depusă în serviciul public!

Șerban Strătilă