„Circul diavolului” / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

coperta-vestitori-stratilaAcum 12 ani ne aflam, ca și acum, într-o perioadă pre-electorală destul de agitată.

După o muncă de aproape trei ani de zile și după o campanie electorală pentru primărie grea, dar frumoasă și cu rezultate bune, mă regăseam în postura de candidat pentru alegerile parlamentare.

Nu știam prea bine ce înseamnă  funcția de parlamentar și nici măcar nu eram sigur că îmi doream într-adevăr această poziție, mai ales că trecusem prin câteva episoade neplăcute și de neînțeles pentru mine (la vremea aceea) cu prilejul procedurilor de „selecție” internă a candidaților.

Așa că, pe jumătate convins că am pornit pe un drum bun, am ascultat sugestia unui coleg de a merge să cer  binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu înainte de importanta încercare politică.

Nu sunt o persoană religioasă și nici nu mai fusesem până atunci la Mânăstirea Petru Vodă, dar auzisem despre harul și bunătatea părintelui Iustin și chiar doream să ajung să-i stau în față chiar și pentru câteva clipe. Zis și făcut, ne-am urcat în mașină și după un drum destul de zdruncinat am ajuns la Petru Vodă, în fața chiliei părintelui Iustin. Bineînțeles că nu am putut intra, fiindcă erau la coadă cel puțin 15 oameni, așa că ne-am dus într-o încăpere învecinată (un soi de cantină) să așteptăm să se mai elibereze Părintele.

Cum stăteam acolo pe o băncuță, deodată apare în pragul ușii un bătrân firav, cu o barbă de un alb strălucitor și cu o privire directă și pătrunzătoare – părintele Iustin în persoană.Cerîndu-i scuze că îi răpim  din clipele de răgaz pe care le căuta, colegul meu i-a explicat Părintelui cine sunt și pentru ce am venit în fața Sfinției –Sale. Părintele a ascultat și pe urmă și-a îndreptat privirea spre mine spunând cam așa : „da, da, se apropie Circul Diavolului”… Eu i-am răspuns că așa o fi, dar trebuie să facă cineva și lucrul ăsta iar eu, unul, merg cu gânduri bune și curate.

Părintele s-a uitat încă o dată la mine, m-a întrebat de la ce partid sunt, după care mi-a dat binecuvântarea și s-a întors la enoriașii care-l așteptau răbdători…

Nu știu dacă binecuvântarea Părintelui mi-a ajutat în campania electorală sau în activitatea de după aceea care a fost un șir de experiențe interesante, dar și de neîmpliniri și dezamăgiri crunte, dar imaginea omului care și-a dedicat viața unei misiuni nobile și s-a sacrificat pentru convingerile sale mi-a rămas în minte și în suflet pentru totdeauna!

Cred că un strop de umilință și de preocupare pentru soarta celorlalți, un dram de sacrificiu personal pentru binele colectiv nu strică nimănui și încă sper (poate degeaba) că diavolul mai greșește uneori alegând și oameni  drepți și curajoși să joace în „circul” lui…

Şerban STRĂTILĂ