Avem o problemă? Mai facem o „Agenție”! / Dacă e joi, e Şerban Strătilă

coperta vestitori stratilaDezbaterea publică s-a concentrat în ultimele zile pe subiectul ascultărilor mai mult sau mai puțin constituționale dispuse de parchete (cu acordul judecătorilor de „drepturi și libertăți”) și derulate tehnic inclusiv de „alte organe ale statului”.

Nu doresc să insist asupra argumentelor Curții , deși observația că prevederile Codului de procedură penală din 1968 erau mult mai clare (ascultările se făceau doar de procuror și „organul de cercetare penală”) este absolut savuroasă , și nici pe faptul că , la 26 de ani de la Revoluție nu am renunțat la titulatura comunistă de „organ” pentru a denumi unele instituții ale statului.

Nu vreau să comentez nici solicitările de buget și personal suplimentar -30 de milioane de euro  și sute de oameni- ale unor instituții , de parcă facilitățile nu ar putea să fie pur și simplu transferate cu tot cu personal acolo unde e nevoie.

Alt aspect mi se pare relevant , și anume discuția despre înființarea unei noi agenții , independente, care să se ocupe de partea tehnică a interceptărilor.O meteahnă post-decembristă, accentuată după aderarea la Uniunea Europeană în 2007, ne face ca, de fiecare dată când apare o problemă în societate, să se facă repede o agenție pentru a rezolva , chipurile , acea problemă.

Astfel ne-am procopsit cu vestita Agenție de Integritate (ANI), cu Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) sau Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților, ASF și exemplele pot continua.La înființarea fiecăreia s-a venit cu motivații din cele mai elaborate, de la solicitări ale UE, ale „societății civile” sau pentru a se lupta împotriva corupției și fraudelor de tot felul.

Rezultatul?Din punctul meu de vedere zero, ba chiar unul negativ și contrar scopului declarat.ANI s-a ținut numai de jocuri politice și de imagine, „uitând” în mod strategic să aplice legea în cazuri flagrante cum ar fi refuzul funcționarilor BNR de a-și declara veniturile.Nu mai spun de conducerea instituției care s-a ținut ori de escrocherii ,ori de jocuri politicianiste.Cel mai recent exemplu e faptul că ditamai șeful  Consiliului de Integritate, adică ăl mai „integru” om din țară, s-a transformat în candidat al partidului doamnei Monica Macovei la primăria Capitalei.

AEP vede, mai nou, orice banner pe sediul unui partid de opoziție, dar nu a văzut hectarele de afișaj (nu exagerez!) agățate pe blocuri și nici camioanele cu pomeni electorale distribuite de fosta  putere locală la ultimele scrutinuri.

Despre mafia de la ANRP și ASF nici nu are rost să mai spun ceva, mass-media centrală dezvăluie zilnic noi infracțiuni.

De fapt, toate aceste agenții-autorități  nu rezolvă problemele pentru care au fost create.Dimpotrivă , au tot interesul de a menține aceste probleme, în beneficiul pleiadei de neveste , amante, cumetri, neamuri și clienți politici care le populează.Nu întâmplător sistemul birocratic identifică permanent noi oportunități de a crea locuri călduțe și bine plătite deși obiectul de activitate preconizat poate fi foarte bine îndeplinit de structurile existente.

Niciun guvern de după 1989 nu și-a pus problema reducerii birocrației prin desființarea unor instituții și reducerea de personal ci, dimpotrivă, toate au mărit povara administrativă asupra cetățenilor și a mediului privat.

Dacă nu vom ieși cât mai repede din acest vârtej birocratic  nu ne va rămâne decât să ne holbăm pe facebook și să cerem pomeni bugetare țopăind dansul pinguinului prin fața guvernului.