Textul acesta este despre consilierul local Paul Pintilie, cazul dezvăluit de Vestea (cum îl înjura la ca ușa cortului pe șeful organizației județene) și reacția alesului, ulterioară dezvăluirii. Onor alesul a avut o reacție în care comunică două chestiuni importante:
1.a confirmat, indirect, veridicitatea dedicației la adresa celui care a semnat lista pe care a candidat („nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”) și
2. a anunțat că și-a cerut scuze, că strâns-uniți, suntem o echipă, bla-bla…

Că scuzele respective or fi sincere (zic unii) sau cu consoana-n gât, mai mult de teama ca șeful să nu se supere și să-i dea cartonaș roșu (caz în care Pintilie zboară și din CL și fericește pe unul din lista de supleanți, după cum spun cârcotașii, e deja analiză și nu ne interesează.

M-a interesat altceva: la întrebarea adresată pe facebook de un internaut referitoare la modul cum a ajuns discuția respectivă la Vestea, Pintilie a răspuns scurt: “Mi-a spart contul!”. Am prins și detaliul acesta în știrea a 2-a, cea cu scuzele, dar am regretat că nu am mers cu titlul pe această abordare. “Pintilie se crede Kovesi” sau “Pintilie stârnește un nou scandal Black Cube sub Pietricica” ar fi fost mai jurnalistic… În fine, am ratat momentul.

Dar acuzația lui Pintilie rămâne. Și mă vizează. Pentru că deși nu îmi spune numele, contextul discuției duce spre mine. Sau așa au înțeles mulți dintre cei care au citit și apoi m-au sunat amuzați.

Ca să nu intrăm în detalii. E treaba lui Pintilie că nu înțelege că activitatea de consilier local sau cea de politician (membru în BPL PNL Piatra Neamț) nu are legătură cu lăcrămații și bocete tip “Vai, dar chiar nu contează câte am făcut eu pentru orașul acesta?…”. Mai întâi că nu contează și, din câte știm noi, pentru ceea ce a făcut în activitatea sportivă a fost recompensat: bani, premii, diplome, titluri, gale ale excelenței în sport. Nici măcar nu intrăm acum în disputa clasică legată de artele marțiale, sport neolimpic, premii la concursuri internaționale discutabile – subiect alimentat chiar de oameni din sport sau chiar din arte marțiale. Mai ales că nu au legătură merele cu compotul de prune, fapt de care și-a dat seama și marele Ilie Năstase când a constatat că bucureștenii nu l-au vrut primar. Și era Ilie Năstase și făcuse, oho!, multe și bune pentru țara asta.

Ca să revenim la afirmația absolut mizerabilă cu contul spart: abia aștept să depună o plângere în sensul acesta și, în fața unui procuror să spun că nu am spart (nici eu, nici altcineva de la Vestea și, din câte știu eu, nimeni de pe planetă) contul lui Pintilie. Eventual, să cer politicos “altă întrebare, vă rog!”. A, sunt dispus să merg și la detectorul de minciuni!

Ce e grav – și despre asta nu suflă Pintilie nicio vorbă – e că nu doar șeful PNL Neamț era bălăcărit în asemenea hal în discuțiile onor liberalului pietrean. O, nu! Din ceea ce Vestea ARE DEJA LA DISPOZIȚIE, rezultă că acesta era limbajul liberalului respectiv și despre adversari politici dar – și mai grav! – și despre alți colegi din PNL. Toți liberalii care nu erau aliniați unei anumite facțiuni locale erau făcuți ca la ușa cortului. Și mai grav: Pintilie nu avea nicio limită, nu conta că era vorba de colegi sau colege, amesteca în aceste discuții și familiile celor vizați, făcea referiri absolut mizerabile la neveste, copii etc.

Nu-i rău că și-a cerut scuze de la subiectul primei dezvășuiri din Vestea. Probabil, în perioada următoare, va umple contul de facebook cu un serial de scuze pentru că și în Vestea va urma o adevărată serie. Până una-alta, ne-am propus ca așa, cam la 5 zile, să publicăm câte un episod din “Învățăturile lui Pintilie”. Pentru că cetățenii trebuie să vadă adevărata față a aleșilor, diferența dintre discursul public și felul real în care gândesc și vorbesc cei care ne tot recită poezia cu binele public.

Or fi frumoase replicile astea cu Oss, dar până la urmă, politica românească și pietreană nu e despre interes public ci despre găști penibile interesate de putere, ciolan etc. Iar când unii (chiar colegi) stau în fața intereselor sau orgoliilor unora, devin ținte ale răzbunărilor, insultelor, măscărilor.

Probabil că în acest moment, amicii și sfetnicii lui Pintilie îl învață să reziste pe baricadă, să fie luptător. Adică să se umple de penibil până la capăt, ceea ce, probabil, se va și întâmpla. Fair-play, demisie de onoare? Ce-s alea? Ba, la cum vedem lucrurile, probabil se va juca pe cartea victimizării – “vai, domle, m-au ars ăștia că abia venisem în politică, vroiam să fac și să dreg, dar le-am stricat jocurile…”. Probabil că acest bocet care amintește de Floricica Dansatoarea urlând la miting o fi ținând la unii fani. La ăia necondiționați.

Pentru că ăia care gândesc cu creierul lor au înțeles că reformarea clasei politice nu trebuie să însemne schimbarea unor corijenți (la capitolul comportament) cu alții. Ci schimbarea corijenților cu premianți!

A, că să nu auzim vorbe de „șantaj” sau alte minunății similare (recitate de gașca de sfetnici și prietenași ai alesului): seria din Vestea cu “Învățăturile lui Pintilie” va continua indiferent dacă acesta își dă demisia sau nu. Demisia respectivă ar arăta doar că respectivul a înțeles – fie și în ceasul al 12-lea – că statutul de om politic și de demnitar local înseamnă la capitolul discuție și compotament ceva peste atitudinea bârfitoarei din piață. Așa cum demisia reprezintă un act unilateral de voință (și de decență și bun-simț, zic unii), și politica editorială Vestea tot la decență (sau la lipsa ei, în cazul unor personaje) se raportează.

Și, iar, ca să nu fie vorbe: în cazul lui Pintilie, o eventuală demisie nu ar fi de onoare. Ar fi doar un gest de normalitate după niște aprecieri și bârfe absolut jenante pe care și le-a permis un ales local de pe poziția celui care pretinde că a făcut atâtea pentru orașul acesta.

5 zile de la articolul <<Consilier local PNL despre șeful de partid: “COZMANCIUC E O L**Ă TRISTĂ”!>>se împlinesc miercuri! Deci REVENIM!

Daniel Vinca

Nota Bene – Din păcate, unele din „învățături” transmit mesaje atât de abjecte (adică episodul anterior a fost parfum) încât vom fi nevoiți să le facem publice într-o formă cenzurată (repetăm, e vorba de familii, copii). Dar evident că dacă ni se va solicita le vom pune la dispoziția celor vizați.